Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre utilizarea inadecvată a prepoziţiilor sub influenţa altor limbi pe care le vorbim sau auzim.

Lingvista Irina Condrea remarca într-un articol de mai demult din ziarul "Timpul" nişte formulări ciudate, nefireşti pentru gramatica şi pentru uzul curent al ,limbii română.

De exemple, tradiţionala întrebare de la piaţă sau prăvălie: "La ce preţ e marfa cutare?" este pusă la Chişinău în forma bizară "În ce preţ?".  De fapt, cea mai potrivită formulare este şi cea mai laconică: "Cât costă?". Expresia "ÎN ce preţ?" pare să fie calchiată după ruseasca "В какую цену?" care – surpriză -  la fel nu este chiar corectă nici în limba rusă, fiind caracteristică dialectului sudic al acestei limbi, dar nu şi limbii literare în care mai fireşti şi corecte sunt întrebările "по какой цене?", "почем?" şi "сколько стоит?".  

O altă calchiere din rusă cu utilizarea improprie a prepoziţiei "sub" este indicarea locului de muncă sau de trai prin preajma marilor oraşe: de exemplu, "lucrează sub Moscova" sau "locuieşte sub Petersburg".  În limba rusă prepoziţia "под" înseamnă într-adevăr "sub", dar în contexte de indicaţii spaţiale mai concrete –  "lingura a căzut sub masă" sau "am pus caietul sub carte” sau în contexte abstracte de genul „geme sub jugul exploatării".  Nu voi înşira chiar toate contextele, că-s multe, dar cert este că atunci când e vorba de indicarea suburbiilor sau altor locuri din preajma oraşelor,  rusescul под nu se traduce prin sub, ci are alte echivalente: lângă, pe lângă, în apropiere de, în preajma.

O altă calchiere frecventă şi improprie a prepoziţiei ruseşti "под" pe care a remarcat-o Irina Condrea apare în textele  în care se are în vedere destinaţia unor obiecte, terenuri, spaţii.  Bunăoară, anunţul publicitar despre darea în arendă a "spaţiilor SUB oficii" calchiază expresia "помещения под офисы", în timp ce formularea corectă în română în astfel de contexte este „spaţii PENTRU oficii sau birouri”.

Odată cu încălecarea vectorului european nu numai sub aspect geopolitic, ci şi sub aspectul emigrării economice, moldovenii au început a calchia şi expresii şi structuri gramaticale din alte limbi.  Una dintre primele expresii de acest soi este celebra deja referire la femeile care lucrează "LA Italia" sau au plecat LA Italia. Nu e un calc propriu-zic, ci probabil preluarea articolului feminin hotărât "LA" din limba italiană. În vorbire italienii spun la Italia, sau La Francia, deşi atunci când e vorba de locul aflării ei zic "in Italia", iar când e vorba de destinaţie – "vado in Italia", adică merg în Italia sau mă duc în Italia.

Este curios faptul că moldovenii noștri lipesc propoziția LA și de alte țări indicate ca destinație sau loc de sejur: s-a dus la Portugalia, lucrează la Rusia. 

În limba română formularea corectă este, la fel, "În Italia".  Conform regulilor gramaticale, apelăm la prepoziția LA atunci când vorbim despre plecarea într-un loc sau într-un oraș: de exemplu, la Bălți, la Roma, la cinema, la berărie, iar atunci când destinația este o țară, se utilizează prepoziția ÎN: în România, în Finlanda, în Statele Unite