Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "a se da în stambă", destul de paradoxală și ermetică la prima vedere, deoarece semnificația ei este a-și arăta involuntar proasta creștere sau cusururile" sau "a se face de râs". Pe de altă parte, "stambă" înseamnă "o ţesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, care se foloseşte de obicei la confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei".  Ce are în comun una cu alta? Parcă nimic… Și atunci,  de unde vine expresia?

Răspunsul este simplu, aș spune chiar dezamăgitor de simplu. Este vorba de o modificare a pronunției cuvântului "stampă".  Varianta iniţială a expresiei este "a se da în stampă" (cu "p" în loc de "b"), iar sensul ei era "a se da la gazetă" sau "a se face public". "Stampa" în limba italiană defineşte tiparul şi diferitele sale produse – de la stofe la ziare.  Amatorii de sport cunosc expresia italiană "silenzio stampa" care înseamnă refuzul de a contacta cu presa a unor antrenori, echipe sau sportivi. Și în limba sârbă conferința de presă se numește "konferencija za štampu". Ţesăturile de bumbac cu modele imprimate au circulat în ţările române sub denumirea grecească "stambă" – aşa pronunţau grecii cuvântul italian "stampa". Forma stampă, cu sensul "gravură", are aceeaşi origine italienească.

Astfel, "tambă” mai însemna şi "teasc de tipografie". Sensul iniţial al expresiei a da în stambă era de "a da la tipar, a tipări".  Prin extensie, a început să însemne "a face celebru, de notorietate publică".  Cu timpul, limbajul uzual a păstrat dintre toate felurile de faimă oferită de presă doar cea negativă. Dintr-o  formulă tehnică neutră, această expresie s-a transformat în una care caracterizează şi blamează limbuţia şi indiscreţia.

Şi cuvântul "stambă" a fost afectat de meandrele modei lingvistice. Stamba devenit la un moment dat imprimeu şi e pe cale se devină print.. După moda greco-italienească a urmat cea franceză; termenul vestimentar stambă a fost înlocuit de  imprimeu,  adică "ţesătură imprimată cu modele colorate". Acum moda lexicală franceză e strâmtorată tot mai mult, de cea engleză. Astfel imprimeurile au devenit printuri.  De altfel, şi în domeniul presei ediţiile tipărite sunt numite, în opoziţie cu variantele electronice, ediţii print sau printate. E curios  că, în timp ce în limbajul modei printul încearcă să detroneze imprimeul, în tehnologiile electronice termenul imprimantă (din francezul imprimante) pare cîştigător în lupta cu anglicismul printer, acesta fiind adoptat însă, de exemplu, de limba rusă.

Ca de obicei, împrumuturile din surse diverse se află într-o competiţie din care nu se ştie deocamdată cine va fi învingătorul sau cum se vor diferenţia pînă la urmă utilizările.