Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia pagubă-n ciuperci. Conform dicționarelor, expresia ”pagubă-n ciuperci!” ca și expresiile Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! sunt exclamații care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. Adică, echivalează cu afirmația ”Puțin îmi pasă” sau ”Nu contează, nu are importanță că am suferit această pierdere”.
Cuvântul de origine slavă ”Pagubă” înseamnă pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună.

De ce anume paguba e în ciuperci? Probabil pentru că de obicei e plină pădurea de ciuperci, mai ales după ploaie. Și dacă pierzi niște ciuperci, ai de unde culege altele cu vârf și îndesat. De aceea suntem nepăsători când pierdem ceva care fie că poate fi recuperat cu ușurință, fie că e puțin important pentru noi. Adică, nu-i mare pierderea.

Pe site-ul ”Un haiku pe săptămână” am dat de niște poezii tradiționale japoneze în limba română, cu laitmotivul ”Pagubă-n ciuperci”. De exemplu, Corneliu Traian Atanasiu valorifică poetic un zvon despre faptul că la Londra, care e un oraș ploios, umbrelele sunt cumpărate doar pentru o ploaie şi aruncate apoi la coş. Iată cum sună acest haiku: pagubă-n ciuperci – după ploaie-n pubele zeci de umbrele.
Același autor sugerează o asociație cu ciupercile nucleare într-un alt haiku: pagubă-n ciuperci - arsenalul nuclear fără focoase.

În cartea de eseuri ”Insomnii de mătase” prozatorul Fănuș Neagu a parafrazat poetic, în stilul său caracteristic, expresia ”pagubă-n ciuperci” astfel: ”Pagubă-n lemn nu există. Paguba lemnului, când e s-o aibă, se numeşte, în cel mai rău caz, vioară”.

Există și o expresie care denotă atitudinea contrarie față de prejudicii, și anume
A fluiera a pagubă care înseamnă a prevesti o pierdere sau a-și manifesta fluierând părerea de rău pentru o pierdere suferită sau pentru o nereușită.

Bunăoară, un bărbat cam de vârsta mea când urmărește cu privirea vreo femeie tânără și frumoasa de obicei nu face altceva decât să fluiere a pagubă.

Asocierea fluieratului cu pagubă e prezentă și într-o superstiție veche și durabilă: e semn rău să fluieri în casă. Se zice că fluieratul în casă aduce ghinion și că atunci când fluieri într-un spațiu închis alungi banii din casă și din buzunare. Așadar, fluieratul în casă e semn rău care aduce pagubă și sărăcie.

Şi dacă tot vorbim de fluierat, iată şi alte două calificative depreciative izvorâte din acest act: fluieră-vânt - om care îşi pierde vremea zadarnic, care umblă fără rost; om neserios şi fluieră-n-biserică - om de nimic.
Alte câteva expresii descriu situația eșecurilor. A lucra sau a ieși în pagubă, adică a munci degeaba, fără a realiza un câștig sau pierzând bani și timp. A rămâne de pagubă, echivalentă cu a fi în pierdere și A nu se alege câștigul din pagubă - a nu-i ieși cuiva nici un câștig de pe urma muncii depuse, a fi nenorocos în afaceri.

Iar despre omul ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion se spune că este rău de pagubă.