DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Explicația expresiei populare ”Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o…”
Embed:
Să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre expresia populară paradoxală ”Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o…”, definite de unii lingvişti locuţiune sau perifrază proverbială.
La propriu, expresia marcată de umor şi paradox face referire la situația în care îi dai ceva cuiva la reparat, iar acel lucru se întoarce mai stricat decât a fost dat. În acelaşi timp, la figurat, mai poate arăta contrarietatea, surpriza sau decepţia sau e spusă pentru a marca dezacordul cu spusele cuiva. În sensul că ”Ce-ai mai zis-o”. Cu același scop se mai spune și Na-ți-o bună că ți-am frânt-o sau doar Na-ţi-o bună – ultima formă e una eliptică, pentru a vorbi mai pe scurt, presupunând că cel ce ascultă cunoaşte expresia completă. Mai simplu spus, expresia respectivă este rostită atunci când cineva face fără să vrea ceva rău.
Expresia exprimă și autoironia, adică "Mi-ai dat să dreg, să repar și eu, în loc să-ți înapoiez lucrul dres, ți-l dau înapoi frânt". Cu alte cuvinte :"recunosc că nu sunt un meșter bun; am crezut că sunt, dar realitatea pare a fi alta". Mai elevat, am putea spune că este vorba despre o experiență ce contribuie la adevărata cunoaștere de sine. Iar faptul că experiența dezamăgitoare de sine e privită cu detașare ironică ține de șăgălnicia moldoveanului a cărui inteligență rustică e reprezentată de personajele tipice din opera lui Ion Creanga.
Iată un fragment din spusele lui Dănilă Prepeleac: ”Și, trecând pe lângă un negustor cu pungi de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger și cu băierile lungi, de pus în gât. Ia el punga, o sucește, o învârtește ș-apoi zice: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, am rămas c-o pungă goală”.
E o expresie sinonimică cu ”Unde dai și unde crapă” folosit în situaţiile în care contezi pe ceva şi iese altceva. Într-un articol intitulat „Unde dai şi unde crapă” scriitorul Florin Iaru ilustrează ideea cu exemple istorice majore, afirmând: „Mă umflă râsul când mă gândesc de la ce au pornit tragediile lumii. Frumoasa Elena a distrus Troia şi pe troieni. Honduras şi Nicaragua s-au războit de la fotbal. Primul Război Mondial a plecat de la un atentat”.
Şi dacă tot am ajuns să menţionez utilizarea acestei ziceri în spaţiul literaturii şi publicisticii moderne, voi aminti de o parafrază ticluită de poetul Mircea Dinescu – ”Na-ţi-o frântă că m-ai dres-o” – în „Balada preafrumoasei constipate şi a înamoratului cufurit”, un poem prea erotic pentru a-mi permite să-l citez mai pe larg. Cine e mai curios, îl poate găsi în nemărginirea Internetului.
Mai pe scurt, deşi expresiile acestea despre dregerea prin frângere sunt vechi, realitatea nu pare să fie înclinate să le claseze la arhivă – situaţiile în care e cazul să exclami ”Na-ţi-o bună!” nu au dispărut de pe faţa pământului şi nici nu dau semne de iminentă disparţie.
Pe această notă uşor fatalistă, să ne auzim de bine!
Bunăoară, despre expresia populară paradoxală ”Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o…”, definite de unii lingvişti locuţiune sau perifrază proverbială.
La propriu, expresia marcată de umor şi paradox face referire la situația în care îi dai ceva cuiva la reparat, iar acel lucru se întoarce mai stricat decât a fost dat. În acelaşi timp, la figurat, mai poate arăta contrarietatea, surpriza sau decepţia sau e spusă pentru a marca dezacordul cu spusele cuiva. În sensul că ”Ce-ai mai zis-o”. Cu același scop se mai spune și Na-ți-o bună că ți-am frânt-o sau doar Na-ţi-o bună – ultima formă e una eliptică, pentru a vorbi mai pe scurt, presupunând că cel ce ascultă cunoaşte expresia completă. Mai simplu spus, expresia respectivă este rostită atunci când cineva face fără să vrea ceva rău.
Expresia exprimă și autoironia, adică "Mi-ai dat să dreg, să repar și eu, în loc să-ți înapoiez lucrul dres, ți-l dau înapoi frânt". Cu alte cuvinte :"recunosc că nu sunt un meșter bun; am crezut că sunt, dar realitatea pare a fi alta". Mai elevat, am putea spune că este vorba despre o experiență ce contribuie la adevărata cunoaștere de sine. Iar faptul că experiența dezamăgitoare de sine e privită cu detașare ironică ține de șăgălnicia moldoveanului a cărui inteligență rustică e reprezentată de personajele tipice din opera lui Ion Creanga.
Iată un fragment din spusele lui Dănilă Prepeleac: ”Și, trecând pe lângă un negustor cu pungi de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger și cu băierile lungi, de pus în gât. Ia el punga, o sucește, o învârtește ș-apoi zice: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, am rămas c-o pungă goală”.
E o expresie sinonimică cu ”Unde dai și unde crapă” folosit în situaţiile în care contezi pe ceva şi iese altceva. Într-un articol intitulat „Unde dai şi unde crapă” scriitorul Florin Iaru ilustrează ideea cu exemple istorice majore, afirmând: „Mă umflă râsul când mă gândesc de la ce au pornit tragediile lumii. Frumoasa Elena a distrus Troia şi pe troieni. Honduras şi Nicaragua s-au războit de la fotbal. Primul Război Mondial a plecat de la un atentat”.
Şi dacă tot am ajuns să menţionez utilizarea acestei ziceri în spaţiul literaturii şi publicisticii moderne, voi aminti de o parafrază ticluită de poetul Mircea Dinescu – ”Na-ţi-o frântă că m-ai dres-o” – în „Balada preafrumoasei constipate şi a înamoratului cufurit”, un poem prea erotic pentru a-mi permite să-l citez mai pe larg. Cine e mai curios, îl poate găsi în nemărginirea Internetului.
Mai pe scurt, deşi expresiile acestea despre dregerea prin frângere sunt vechi, realitatea nu pare să fie înclinate să le claseze la arhivă – situaţiile în care e cazul să exclami ”Na-ţi-o bună!” nu au dispărut de pe faţa pământului şi nici nu dau semne de iminentă disparţie.
Pe această notă uşor fatalistă, să ne auzim de bine!