Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre câteva expresii populare întemeiate pe verbul ”a da”.  În epoca modernă este cam greu descifrat originea și sensul expresiei ”A da apă la moară”, deoarece acum toate morile sunt electrice și nu prea e clar pentru ce să le dea cineva apă.
Sensul figurat al expresiei a-i da cuiva apă la moară este a încuraja, a stimula, a sprijini, a susține pe cineva, a-i crea o situație favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru.

Dar de la ce realitate concretă a pornit? De ce să-i dai unei mori apă?! Și ce face cu ea?! Este vorba de morile de apă de odinioară. Apa pune în mișcare o roată! Roată pune în mișcare alte rotițe și ustensile ale morii. Roata morii se-nvârtește, țac-țac-țac, și se face din grâu făină.

Deci, expresia „a da apă la moară” provine de la morărit şi, la fel cum, apa porneşte moara, ”a da apă la moară cuiva” înseamnă a-l porni, a-i crea un context favorabil. După cum explică etnograful Janeta Ciocan legătura între expresia metaforică şi originea ei, moara de apă nu era construită întotdeauna chiar lângă râu. Pentru ca moara să funcţioneze, un fir de apă era deviat din râu şi direcţionat către roata moarii. Acel pârâu avea un opritor, de unde apa care mergea spre roata morii putea fi oprită. Iar a da apă la moară însemna a ridica acel opritor, după care roata începea să se mişte”. De aici, spune ea, provine expresia „a da apă la moară” şi se referă la a porni. De asemenea, alte expresii au deviat de aici şi se referă la a vorbi fără întrerupere.

În același context a apărut și expresia ”a-i veni apa la moară” care se referă la schimbarea IN CARTON 4 situației cuiva în bine și opusa ei ”a-i lua sau a-i tăia apa de la moară” înseamnă a-l priva pe cineva de anumite avantaje sau a-l întrerupe în timp ce vorbește.

În fine, ”A-i sta moara" înseamnă a-i merge rău cuiva. Tot de la asemănarea cu moara provine și expresia ”îi merge gura ca o moară stricată”. Dacă opritorul se strica, roata morii mergea în gol, fără să se poată opri. Şi pentru că roata morii trebuia să se învârtă doar în momentul în care trebuia măcinat ceva, a merge în gol, fără să macine, era asociat cu un lucru inutil, nefolositor. Chiar şi angrenajele se stricau, dacă erau lăsate să funcţioneze inutil. De aceea gura care merge ca o moară stricată simbolizează vorba multă și fără rost.

O altă expresie din vechime axată pe verbul ”a da” este „A da bir cu fugiţii”. În Evul Mediu erau dese trecerile ţăranilor dependenţi –numiți vecini în Moldova și români în Valahia dintr-o ţară în alta. Pentru a-i încuraja să se stabilească în ţările unde veniseră, domnii îi scuteau pe noii veniţi de bir. Mulţi dintre ţăranii autohtoni fugeau de pe moşiile unde erau aserviţi şi se aşezau în aceleaşi locuri ca şi fugiţii din țara vecină ca să nu plătească şi ei birul. O descifrare mai simplă a expresiei este că țăranii care „dădeau bir cu fugiţii” pur lș simplu fugeau sau se sustrăgeau de la obligaţii şi răspundere

Acum expresia înseamnă a fugi sau a pleca pentru a nu fi obligat să faci un lucru ce ți se impune.