Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre câteva expresii populare axate pe verbul "a se uita" şi pe implicarea faunei în treburile oamenilor. Aceste expresii descriu caricatural starea de perplexitate sau râsul necontrolat, considerate manifestări ale prostiei. Aceste stări beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere.

Cea mai veche şi mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca viţelul la poarta nouă”, în care privirea descumpănită indică ignoranţa şi nepricepea. Expresia e legată de rutina vieţii rurale tradiţionale, de întoarcerea vitelor pe la casele lor.

Uneori proprietarii merg si-si aduc singuri vacile de la păscut, alteori vacile, când se întorc, intra singure în ogradă. În timp ce “viţelul” era la păscut, ţăranul poate şi-a schimbat gardul şi poarta, iar când s-a întors viţelul acasă, în acelaşi loc era o altă poartă. Nedumerit fiind, nu ştia dacă e să intre sau nu şi a rămas în faţa porţii cu privirile proptite în ea.

La fel de cunoscută e comparaţia "a se uita ca mâţa-n calendar", pe care lingviştii o leagă de calendarele-almanahuri de odinioară, pline de informaţie haotică. Sensul expresiei este sinonim cu „a privi la ceva fără a înțelege mai nimic”.
A căpătat răspândire în ultima vreme o comparaţie asemănătoare: "a se uita ca curca-n lemne".

Expresiile cu vițelul și mâța sunt lesne descifrabile. Viţelul e uluit de un obstacol şi de o schimbare în obişnuinţele sale, iar mâţa e descumpănită de contactul cu un obiect specific uman.

Nu e la fel de uşor de înţeles prin ce devine prototipică situaţia curcii în lemne. Probabil că nu e vorba de o situație în care curca se uită LA lemne, ci e prinsă între lemne sau crăci, iar aerul ei pierdut accentuează impresia de prostie atribuită în imaginarul popular păsării, bunăoară în ipostazele de curcă beată sau curcă plouată.

În spaţiul internetului circulă o sumedenie de expresii turnate pe acelaşi tipar. A se uita ca bou-n ţeavă, a se uita ca broasca sau raţa sau capra la barieră, ca rața la planor, ca omida la sudură.

Aceste expresii sunt folosite pentru a scoate în evidență faptul că o persoană e mirată că n-a mai văzut acel lucru despre care se vorbește. Mirată fie că vede o ciudățenie prostească, fie că vede ceva.

Unii încearcă să explice asemenea formulări evocând câte o poveste care le-ar fi stat la origine. De fapt, în cazul expresiilor explicaţiile narative sunt aproape întotdeauna ticluite post-factum şi sunt, de regulă, fanteziste.

Adevărata explicaţie stă în algoritmul de plasare a unor animale în posturi comice într-un scenariu prototipic care descrie ciocnirea de un obstacol fizic sau intelectual.

După cum conchide lingvista Rodica Zafiu, asocierile de imagini migrează uşor între scenariul uimirii şi cel al râsului: astfel apa expresiile a râde ca raţa la barieră, ca broasca la inundaţie ş.a.m.d.

Dezvoltarea temei şi extinderea procedeului a dat naştere şi la o expresie axată pe un subiect uman şi o preocupare modernă: a se uita ca la maşini străine.

Nu ştiu cum anume vă uitaţi voi acum la mine, dar oricum v-aţi uita, a venit timpul să vă urez: să ne auzim de bine!