Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul ”încaltea”, un arhaism aproape dispărut din limba vorbită și scrisă de acum, dar pe care îl întâlnim în textele scriitorilor noștri clasici, inclusiv   în varianta ”încalte”.

Poezia   eminesciană ”Floare-albastră” începe astfel: Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieţii mele.  Și în ”Povestea lui Arap Alb” a lui Creangă apare acest cuvânt pe care nu toți cititorii contemporani nouă îl cunosc: Când ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mârțogul ista,  îți duc vergile.

Este curios că acest cuvânt a fost uitat prin părțile noastre, deoarece dicționarele îl definesc ca fiind un regionalism moldovenesc. Acest adverb foarte vechi este sinonim cu ”măcar”, ”barem” sau ”cel puţin”. Astfel, poți spune și scrie: ”Să fi aflat mai devreme, măcar m-aș fi pregătit”, dar și ”Să fi aflat mai devreme, încaltea m-aș fi pregătit” sau ”Să fi aflat mai devreme, barem m-aș fi pregătit”.”. Dicționarele îi consemnează încă două forme: ”încalte” şi ”încailea”. Ele sunt însă folosite chiar mai rar decât ”încaltea”.

Lexicologii prezintă cuvântul ”încaltea” ca pe unul compus din cuvintele ”încă” și ”alta”.

Unul dintre sinonimele acestuia, ”bárem”, este şi el un regionalism de prin alte zone ale arealului lingvistic românesc. Drept că e un cuvânt cu probleme – îşi schimbă sensul în funcţie de felul în care îl accentuăm. Dacă punem accentul pe a doua silabă, ”barém”, ne referim la un ”Minimum de rezultate care trebuie obţinute pentru a trece dintr-o etapă a unui concurs în următoarea sau pentru a promova un examen”. Exemplu: ”Sportivul a acumulat un punctaj sub barém şi a fost eliminat din competiţie.” Dacă punem accentul pe prima silabă, ”bárem”, obţinem un sinonim al adverbelor ”măcar” şi ”încaltea”. Astfel, enunţul ”Aş fi vrut să aud măcar o vorbă bună din partea şefului” se poate rosti şi sub forma ”Aş fi vrut să aud bárem o vorbă bună din partea şefului”. 

Cuvântul ”barEm” care mai înseamnă şi tabel care dă rezultatele unor calcule curente în funcţie de elementele luate în consideraţie este un neologism  preluat din limba franceză în care înseamnă ansamblu de date numerice ce indică rezultatul unor anumite calcule.  Substantivul ”barEm” are pluralul ”barEme” şi nu ”baremuri”, cum scriu şi zic unii.

Adverbul  ”bArem” provine din limba bulgară în care are acelaşi sens şi se foloseşte mai mult în comunicarea colocvială atât în bulgară, cât şi în română. Există şi în limba sârbă şi i se atribuie o origine turcă otomană   – cuvântul ”bari”. Limba turcă otomană a fost o varietate a limbii turce folosită ca limbă literară şi în administraţia Imperiului Otoman. Are împrumuturi extinse din limbilie arabă şi persană.

Mai frecvent utilizatul sinonim ”măcar” provine din limba neogreacă. Acesta există cu acelaşi sens şi în limba sârbă. Iar un alt sinonim al acestor adverbe descins din categoria regionalismelor; este ”bátăr” sau ”bátâr”, derivat din cuvântul maghiar ”bátor”, tot cu sensul de ”măcar”.

Aşadar, avem de a face cu o suită de sinonime absolute, cu origini diferite, ce îmbogăţesc paleta stilistică a limbii noastre.