Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul "şarpe".  Dar nu sub aspect biologic, ci sub aspect paremiologic, deoarece numele acestei reptile a dat naştere multor expresii plastice care îi invocă comportamentul şi apucăturile.

De exemplu, "a avea limbă de şarpe" înseamnă "a fi o persoană căreia îi place să bârfească sau să stea la cleveteală".  "A ieşi ca şarpele la drum" - "a face lucruri care pot provoca necazuri sau neplăceri". "A călca şarpele pe coadă" înseamnă "a supăra sau a insulta pe cineva rău sau iute la mânie", iar "a sări ca muşcat de şarpe" înseamnă "a se înfuria, a-şi ieşi din fire2. Este destul de populară expresia "a încălzi un şarpe la sân" care înseamnă "a arăta afecţiune, dragoste sau bunăvoinţă unui om care se dovedeşte nerecunoscător sau trădător". "A ţipa ca din gură de şarpe" înseamnă "a striga foarte tare", iar "a se ascunde în gaură de şarpe" - "a se ascunde într-un loc foarte greu de găsit".

Toate comparațiile și metaforele acestea sunt pe înțelesul nostru – știm cel puțin din auzite ce poți să pățești când calci șarpele pe coadă sau cum țipă și sare omul mușcat de șarpe.

Mai puțin logică este expresia "a fuma ca un șarpe", pe care dicționarele de specialitate o echivalează cu "a fuma ca o locomotivă", "a fuma foarte mult" sau "a fuma ca un turc".

Turci fumând am văzut mai mulți decât locomotive cu aburi care, dacă ar mai circula, s-ar asemăna mai degrabă cu viperii consumatori de țigări electronice decât cu fumătorii tradiționali. Dar ce treabă are șarpele cu meteahna combătută acum la nivel planetar? A văzut cineva șerpi fumând? De unde vine comparația? Ce-i drept, după cum au remarcat unii posesori de logică, există expresia "a te îmbăta ca un porc" fără să fie sprijinită de dovezi că porcii ar trage la măsea. Și există și comparația ”frumoasă ca un înger", cel de-al doilea termen al ei fiind din domeniul imaginarului, proiectat pe unele capodopere ale picturii mondiale.

Deși, e clar că a te îmbăta ca un porc e o expresie eliptică – adică înseamnă a te îmbăta până ajungi să zaci în noroi ca porcul. Dar șarpele și țigara? Ce poate să-i lege și să-i asocieze?   

Se presupune că expresia s-ar fi putut trage din perioada domniilor fanariote care au adus tutunul prin părţile noastre. Iar ei, ca şi otomanii, fumau iniţial narghilea, aceasta având un tub lung şi flexibil care leagă luleaua propriu-zisă de vasul cu apă aromatizată prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. Tubul narghilelei, care "şerpuieşte" ar fi putut duce imaginaţia către asemănarea cu un şarpe. O altă explicaţie ar putea pleca de la sinonimele învechite pentru şarpe -  balaur şi zmeu. Cum aceste personaje de basm scot fum pe gură şi pe nări, ar fi fost posibilă o metaforă cu şarpele fumând cu poftă.