Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre denumirea unei dependinţe indispensabile la casa omului şi în localurile publice, tabuizată şi eufemizată în fel şi chip în toate limbile.

În preajma unuia dintre localurile publice am văzut inscripţia "viceu" cu o săgeată ce indica respectiva destinaţie şi m-am gîndit să consult nişte articole despre etimologie ca să văd ce şi de unde vine.   

În dicţionarele româneşti definiţia cea mai frecventă este closet, instalație igienică servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare a urinei și a materiilor fecale, cu sinonimele latrină, privată, umblătoare, budă.

În anul 1940 dicţionarul academic îl înregistra ca neologism recent, cu varianta water-closet. Cuvântul face parte din cele mai vechi englezisme adoptate de limba română, în mare măsură prin intermediul francezei şi germanei.

La rândul său englezescul closet, cu sensul "cămăruţă", "cabinet" e de origine franceză, din cuvântul "clos" care înseamnă "loc împrejmuit".  Din engleză "closet" a fost preluat de mai multe limbi în compusul water-closet (datat 1755), păstrat astăzi mai ales prin abrevierea WC.

Și în limba franceză cuvântul "closet" revine la începutul secolului al XIX-lea, ca să circule mai ales în formele de plural water-closets şi waters; în germană apare şi în varianta Klosett.

Actualmente termenul "water-closet" a ieşit din uzul englezei britanice şi americane. Ei preferă să numească instalaţia  loo, restroom. Abrevierea WC se foloseşte în continuare în multe limbi europene, fiind pronunţată după regulile locului. De exemplu, francezii pronunţă ve-sé.  

În câteva dicționare explicative românești sunt prezente formele "veceu" și "vece".

Dar dat fiind că, după cum spuneam, în aproape toate limbile şi culturile sfera lexicală a necesităţilor fiziologice produce diferite eufemisme, chiar și cuvântul standard "closet" pare să-și fi pierdut neutralitatea stilistică, părând prea direct pentru contextele elevate.  Adică nu e suficient de decent pentru a întreba unde se află. Cuvântul "veceu" e  mai utilizabil în astfel de împrejurări. Sau "toaleta", care este din start eufemistic.  Adică, sugerează că te duci acolo să-ți pudrezi nasul sau să-ți piepteni mustățile. Acest franțuzism polisemantic a fost preluat cu sensul despre care vorbim de mai multe limbi, inclusiv engleza și rusa. Un alt eufemism care extinde imaginar spațiul dedicat igienei și desemnează locul la care ne referim este ”baie” -  și italienii și spaniolii îi zic ”bagno”, dar îl scriu diferit.

Deci, cuvinte sunt destul, alegeţi-l pe care vreţi, esenţialul e să ajungeţi la timp şi fără pierderi la destinaţie!