Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre intrarea dezinvoltă a terminologiei sportive în enunţurile despre alte activităţi de-ale oamenilor şi colectivităţilor.

De exemplu, expresia "joc de gleznă" desemnează un exerciţiu de încălzire, un fel de alergare pe loc. Dar dat fiind că transmisiunile sportive la TV îi familiarizează pe tot mai mulţi amatori ai priveliştilor sportive cu terminologia corespunzătoare, această expresie începe să desemneze atitudini şi acţiuni aflate departe de arenele pe care se desfăşoară competiţiile sportive. 

Terminologia sportivă a generat şi clişee jurnalistice, dar şi expresii populare, colocviale sau argotice. În România utilizarea familiar-argotică cea mai cunoscută este în construcţia şăgalnică ciocul mic şi joc de gleznă, care în traducere în limbajul neutru înseamnă "Închide gura şi pleacă".În traducere în limbajul militarilor aceeaşi expresie înseamnă "Executaţi ordinul fără comentarii!". 

Ciocul mic în acest caz impune tăcerea, iar jocul de glezne - plecarea rapidă. De altfel, în argoul militar acest apel la jocul de gleznă are şi expresii sinonime, la fel de însufleţitoare:  ciocu’ mic şi pasu’ mare! şi ciocu’ mic şi mergi pe burtă!

Expresia este folosită şi la plural:  joc de glezne.

Ea a căpătat şi semnificaţii metaforice bazate pe ideea că alergatul pe loc este doar o imitaţie a fugii sau a avansării.  În presa românească multe demersuri, acţiuni sau declaraţii sunt calficate depreciativ ca "joc de gleznă".  Adică, acestea nu vizează  performanţele, ci doar mimează avansarea spre ele. 

Altfel spus, măsurile de tip joc de gleznă înseamnă că ne facem că facem.

În realitatea sportivă însă jocul de gleznă nu este un simulacru propriu-zis a alergării, ci o pregătire de intrare în joc sau în cursă. De aceea în spaţiul experienţelor comune formula importată din lexicul sportiv a căpătat şi un alt sens, figurat şi el: a fi sau a sta în joc de gleznă,  adică a fi în aşteptare, a se pregăti pentru o acţiune.

De exemplu, "politicienii sunt în joc de gleznă, în aşteptarea alegerilor".  Sau "Candidaţii stau în joc de gleznă înaintea scrutinului". Sau "Liceenii sunt în joc de gleznă  în preajma examenelor".

Deci, sportul este prezent în viața noastră nu doar ca mod de viață sănătos sau priveliște, ci și ca o sursă de îmbogățire a arsenalului stilistic.

Cu speranța că am contribuit și eu nițel la acest proces de îmbogățire, să ne auzim de bine!