Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

De exemplu, despre cuvântul "zâzanie" a cărui poveste îi dezvăluie o provenienţă întrucâtva surprinzătoare. 

Dicționarele explicative ale limbii române îi înregistrează doar sensul curent, cel de "intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă". Doar dicționarul ortografic indică forma "zâzanie" pentru cuvântul "zizanie", acesta însemnând "Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală". Iar un dicționar de sinonime atestă și un  alt sens botanic al cuvântului "zizanie" - negară, neghină, pleavă. În dicționarele mai vechi este indicat și sensul de "buruiană".

Cuvântul e de origine neogreacă, dar, probabil, prin filiere occidentale. Termeni similari, cu aceeași origine, circulă și în alte limbi. Cuvântul francez "zizanie" sau cel italian zizzania, atestate de prin secolul al XIV-lea, sunt prezentate în dicţionarele etimologice ale celor două limbi ca termeni de sursă cultă, pentru că provin din traducerile Noului Testament, mai precis în Pilda neghinei din Evanghelia după Matei. În traducerea românească a Bibliei, Iisus compară Împărăția cerurilor cu un om care a semănat sămânță bună, dar vrăjmașul lui a semănat tot acolo pe ascuns neghină. Când robii omului au observat și i-au propus să smulgă neghina, el a zis nu, ca nu cumva smulgând neghina să smulgeți și grâul și doar abia la seceriș le voi spune secerătorilor: "Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu".

În această parabolă tradusă în latină forma latinească zizania transpunea pluralul grecesc similar zizánia, acesta importat la rândul său dintr-o limbă orientală. Adică, și sensul propriu de "neghină" sau  "buruiană", şi cel figurat de „discordie“ provin din textul biblic. Devine mai clar de ce una dintre cele mai frecvente expresii în care este cuprins cuvântul este a semăna zâzanie. Și, după cum se vede expresia "a semăna zâzanie" are aceeași origine ca și expresia "a alege grâul din neghină".

În uzul actual, cuvântul "zâzanie" este destul de frecvent, fiind exploatată expresivitatea lui populară şi onomatopeică.  Ce-i drept, apare și în forma inventată "zânzanie", și nu apare în lucrărilor unor liceeni de nota cinci, ci în titluri cu litere de-o șchioapă în publicație considerate respectabile. Nu le citez ca să nu semăn zâzanie între colegi...