Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "a-i veni cuiva de hac". Literatul Dan Alexe afirmă că atunci când spunem că "i-am venit cuiva de hac" nici nu ne dăm seama că practicăm de fapt mistica musulmană.

Din lunga dominație otomană, limba română a păstrat cuvinte și expresii devenite atât de familiare încât par să fi fost țesute în tivul limbii de la începuturile ei: de exemplu halal şi halal să-ți fie, aferim, murdar, dușman, cerdac. Cuvântul hac şi expresia a-i veni cuiva de hac fac parte din această categorie.

În limba română hac a venit din turcă şi a însemnat în vechime însemna răsplată sau simbrie. Actualmente se foloseşte doar în expresia A-i veni cuiva de hac care înseamnă, în consecinţă, a răsplăti pe cineva după merit. De fapt, a pedepsi pentru faptele rele şi comportamentul urât. Dar şi a sili pe cineva să se dea învins, a o scoate la cap cu cineva mai puternic, ba chiar şi a omorî pe cineva. La fel, a se răzbuna, a răspunde la o acţiune. Iar când e vorba de boală, înseamnă a o birui, iar despre foame şi sete– a o potoli.

Cu raportare la obiecte, înseamnă a da gata, a distruge,a prãpãdi. Într-o definiţie mai sintetică, a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri. Sau a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct.

În dicţionarele mai vechi definiţia e formulată în termeni oarecum mai neaoşi: a înlătura o piedică, a învinge pe cineva sau ceva într-o răfuială finală, a reuși să dobori, să nimicești; a găsi ac de cojocul cuiva.

Dar ce au astea toate cu mistica musulmană? Au ce au, deoarece cuvântul Haq este unul din termenii care sunt numiți universalia islamica, proveniți din arabă și prezenți în toate limbile popoarelor musulmane. Înseamnă: adevăr. Deci, a-i veni cuiva de hac, înseamnă a-i arăta cine are dreptate, cine posedă hak, adică adevărul.

În literatură expresia are prezenţe interesante, de exemplu în poezia lui Alexandru Vlahuţă, cu versurile "Ciobote de fier să-i fac şi tot le-ar veni de hac". În opera lui Ion Creangă: "Vom putea veni de hac și spânului celuia" şi a lui Vasile Alecsandri: "Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului!" 

Cuvântul "hac" are şi un omonim utilizat odinioară mai ales în graiul moldovenesc, cu sensul de "cui de potcoavă" venit în limbă prin filieră ucraineană şi altul în graiul transilvănean, care înseamnă "vreascuri" şi e preluat din limba germană. Acestea nu au nici o treabă nici cu adevărul semilunii, nici cu actul de retribuire pentru faptele rele.

Dar nu strică să le ştim şi pe astea, aşa, de amorul erudiţiei!

Cu speranţa că v-am extins măcar un pic limitele erudiţiei, să ne auzim de bine!