Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre scrierea și pronunțarea unor cuvinte. Mai precis, despre scrierea literelor "n" și "m" înainte de literele "p" şi "b" în interiorul cuvintelor.

Regula referitoare la aceste cuvinte vizează scrierea obligatorie cu "m", nu cu "n", înainte de "p" şi "b", inclusiv în prefixe care, în alte situaţii, adică înaintea altor consoane decât "p" şi "b", se scriu cu "n".

Deci, respectând aceasta normă, se va spune și scrie corect,  de exemplu : ambulanţa, amplasament, (a) combate, emblemă, imbatabil, (a) îmbolnăvi, impar, implant, implicare, impardonabil, imparabil, imprevizibil, (a) împodobi, împărat, (a) împăduri, (a) împroprietări, (a) împiedica, (a) împrumuta, (a) îmbunătăţi, îmbucurător,   (a) împacheta etc

Se poate observa, cu uşurinţă,  ca şi în cuvintele derivate (adică în cuvintele obţinute cu prefixul –in-, de la alte cuvinte existente în limbă), aşa cum am precizat anterior, "n" devine "m", înainte de "p" şi "b".  De exemplu,  (a) îmbolnăvi (de la bolnav), (a) împăduri (de la pădure), (a) împacheta  (de la pachet).

În schimb  înaintea altor consoane, la compunerea cuvintelor cu prefixul –in se păstrează grafia cu "n" :  de exemplu, indisciplină (de la disciplină), indiscret (de la discret), insucces  (de la succes) etc.

Regula n-ar fi regulă dacă n-ar avea cel puțin o excepție care, vorba ceea, o confirmă. O excepţie de la regula scrierii cu "m", înainte de "p" şi "b", este substantivul propriu Istanbul care respectă etimologia turcească a cuvântului. Una dintre ipotezele referitoare la alcătuirea acestui toponim lămurește  că Istanbul vine de la Constantinopolis şi, pentru că, în limba turcă, nu se poate pronunţa grupul st fără adăugarea unui i, s-a ajuns la Istantinopol, apoi la Istantpol şi în fine la Istanbul.

Există însă și alte ipoteze etmologice: una că ar proveni din deformarea a trei cuvinte grecești ”Eis tim Poli” – ”eu merg către oraș” și alta că ar proveni din cuvintele turcești ”Islam bol” adică locul în care Islamul abundă.

Ortografia engleză este păstrată și în scrierea numelui orașului scoțian Edinburgh.

Pe de altă parte, multe cuvinte străine sunt preluate de română așa cum sunt compuse în limbile de origine – de exemplu, avanpremieră, avanpost sau hornpipe - numele unui instrument muzical britanic  și al unui dans scoțian și galez. În acestea "n"-ul din cuvântul împrumutat nu se schimbă în "m".

Alte  excepții țin de tradiție – de exemplu, numele sărbătorii sânpetru, dar sunt și neologisme proaspete de tot – bunăoară, nonprofit. 

În cuvintele împrumutate mai demult s-a produs adaptarea ortoepică și ortografică. De exemplu, cuvântul  „bomboană” provine din cuvântul francez „bonbon”. De altfel, în franceză regula scrierii literei m înaintea literei b a aceeași ca în română, dar „bonbon”„face excepție, probabil dintr-un motiv duios: cuvântul e format după limbajul copiilor mici care cereau ceva bun de mâncat repetând ”bon, bon”, adică ”bun, bun”.  Este curios că în limba portugheză franțuzescul ”bonbon” s-a transformat în „bombom”.

Cu speranța că v-am ajutat să vorbiți și să scrieți mai corect, să ne auzim de bine!