Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre unele cuvinte care nu există în limba română literară, dar persistă în uzul vorbitorilor de orice limbi de la noi. Mă voi referi la limbajul medical, în fața căruia am păcătuit și eu recent – vorbind despre vaccinuri, am numit pustUle bubulițele purulente de pe piele care se numesc corect pUstule.

Acum, pentru că m-a luat gura pe dinainte și a pus accentul anapoda, îmi fac mea culpa și ca gest expiator, voi semnala o greșeală frecventă comisă pe la instituțiile medicale de la noi. Este vorba de termenul bahile pe care nu-l atestă dicţionarele explicative ale limbii române.

Este cuvântul rusesc bahilî ce desemnează săculețele de plastic pe care sunt obligați să le încalțe vizitatorii centrelor medicale și spitalelor. Și în limba rusă acest termen are o poveste curioasă. Inițial astfel erau numite niște cizme cu carâmbul înalt purtate mai ales în Siberia, preponderent de vânători și pescari, dar și cizmele mici de damă. Unii savanți etimologi presupun că anume acest sens e de bază și provine de la cuvântul latin bacle, care înseamnă încălțăminte femeiască.

Dar această etimologie pare cam dubioasă, deoarece cizmele numite astfel erau purtate mai ales de straturile populației care nu prea aveau treabă cu limba latină. Pe de altă parte, originea latină și-ar fi lăsat amprenta, probabil, mai întâi în limbile romanice înainte de a ajunge în Siberia, lucru care nu se face observat.

Mai credibilă este versiunea că este un cuvânt get-beget rusesc, derivat din verbul ”bahati”, adică a lovi, a plescăi sau că e preluat din limbile turcice, fiind asemănător cu cuvântul ”bașmak”, adică gheată, papuc, pantof.
E la fel de neclar de ce anume cuvântul ”bahilî” și nu alt termen din sfera cizmăriei a fost ales de ruși pentru a desemna încălțămintea modernă de protecție.

În orice caz, limba română denumirile corecte ar fi: acoperitori pentru încălțăminte, huse pentru încălțăminte, protector de unică folosință, învelitori pentru încălțăminte. Acestea însă sună prea savant sau greoi, de aceea în România este folosită forma „botoși sau botoșei de unică folosință” sau pur și simplu ”botoșei”. Adică, și în limba română s-a produs o extindere de sens pentru un articol de încălțăminte.

În dicționarele mai vechi ”botoș” înseamnă pantof grosolan de piele sau un soi de opinici, iar în limba maghiară ”botos” înseamnă pantof din pâslă. ”Botoșel” este mai aproape de felul de a arăta și a funcționa a huselor pentru încălțăminte, pentru că înseamnă ”papucel”.

Acest diminutiv neaoș pare să fie destul de potrivit pentru obiectele pe care le numește și n-ar fi rău să-l preluăm de peste Prut, deși nu degeaba se zice că obișnuința e a doua natură…

Pe această notă ușor sceptică, să ne auzim, totuși, de bine!