Am fost la Deadpool 2, cel mai bun film comedie cu super-eroi din ultimii, să zicem, doi ani – după Deadpool 1 adică. Nu-mi amintesc să mai fi găsit măcar o replica la fel de deșteaptă ca cele din Deadpool 2 în alte filme de comedie care au apărut recent. Ce să fac, am “fițe și harfe”, nu mă amuză glumele cu și despre flatulență și nici râgâielile adolescentine, glumele sexiste, rasiste sau de autobază.

Dincolo de faptul că am râs cu lacrimi, vă previn, filmul nu este pentru oricine. Adică nu mergeți să-l vedeți dacă nu aveți ceva cultură generală despre pop-cultură sau politică pentru că sunt multe referințe de genul acesta și o să ieșiți de la film frustrați. Urmează niște (nu multe) spoilere așa că poate vreți să închideți articolul de pe acum.

Ce mi-a plăcut pe lângă umor a fost, recunosc, abordarea ideologică a filmului. Deadpool, personajul, este un antierou în luptă pentru victoria binelui asupra răului cu mijloace mai puțin ortodoxe. Și dacă tot suntem aici, filmul are câteva replici usturătoare la adresa instituției bisericii și slujitorilor ei în general. Plus un personaj negativ predicator cu un asistent pedofil.

Filmul mai conține și vreo 600 de easter eggs (adică mesaje ascunse, glumițe, etc), referințe și medalioane. Unul dintre aceste easter eggs-uri, cel mai comentat de altfel, este portretul lui Karl Marx pe peretele universității super-eroilor X-Men. Din cauza acestui portret (bine, nu doar din cauza lui dar mai ales) mulți conservatori care au văzut filmul au început să urle că Murdoch (cel care deține studioul 20^th Century Fox, adică distribuitorul filmului) este un bolșevic ascuns care merge pe urmele lui Lenin. Adică, na, deja e amuzant. Tot acolo apar portretele lui George Washington și Abraham Lincoln însă acestea nu au atras atenția nimănui.

Faptul că unul dintre personaje feminine este gay și celălalt rus le-a dat încă și mai multă apă la moară – gen ia uite, ne-au invadat sexomarxiștii. Ah și Deadpool îl și apucă pe Collosus de fund, grav, foarte grav. Și cireașa de pe tort, în timpul premierei, pe covorul roșu, autorii scenariului – Paul Wernick și Rhett Reese au declarat că au tăiat o scenă în care Deadpool se întorcea în timp să-l omoare pe copilul Hitler.

Din nou, conservatorii au comentat că vai, păi clar, uite ce voia Murdoch să facă, comunistul. Hahaha. Deci cum spuneam, filmul nu este pentru capetele seci, de altfel nu m-aș mira ca unii să se apuce să strige “Deadpool, ciuma roșie”  Bine, spun asta pentru că oricum nimeni nu prea pare să priceapă ce înseamnă istoric vorbind asta cu ciuma roșie.

Sunt multe glume corecte politic și care rămân totuși minunat de amuzante – în ciuda celor care susțin că doar umorul incorect politic există – una dintre acestea, la limită, e cea pe care i-o face Deadpool șoferului Indian – numindu-l Pantera Maro după recentul film cu supereroi Pantera Neagră.

Și da, este multă muzică bună, bună în contexte la care nu te-ai aștepta – spre exemplu mie mi-a plăcut bătălia lui Deadpool cu nemernicii pe fundalul piesei Nine to Five de la Dolly Parton, scrie tabu.ro. 

Deadpool se întoarce la finalul filmului în timp și își omoară actorul – adică pe Ryan Reynolds înainte să apuce să semneze pentru filmul Green Lantern, un eșec complet atât pentru Reynolds cât și pentru fanii filmelor cu supereroi.

În film apare și Brad Pitt care este domnul Invizibil. Apare doar în scena în care de altfel, dispare pentru totdeauna, căci moare electrocutat. Numărul prizonierului Russell este 24601 cu referire la personajul Jean Valjean din musicalul Mizerabilii.