Lipsa de exactitate a prognozelor meteo are implicaţii personale pentru oamenii din toată lumea. O nouă cercetare de la Universitatea din Tel Aviv prioritizează, pentru prima dată, motivele greşelilor de prognoză din diferite regiuni ale planetei, cuantificând cauzele - artificiale şi naturale - pentru inexactităţile prognozelor meteo, scrie descopera.ro.

În noaptea dinaintea misiunii din 1976 a Forţelor Israeliene de Apărare în timpul căreia au salvat peste 200 de ostatici din Entebbe, Uganda, profesorul Universităţii din Tel Aviv Pinhas Albert, pe atunci directorul unităţii de prognoză a Forţelor Aeriene ale Israelului, a pus la dispoziţie o informaţie care s-a dovedit critică pentru succesul operaţiunii - condiţiile meteorologice pe care cel mai probabil agenţii aveau să le întâmpine în drumul spre baza răpitorilor. Dacă informaţiile profesorului ar fi fost incorecte, misiunea s-ar fi putut încheia diferit, scrie site-ul cu articole ştiinţifice Science Daily.

Lipsa de exactitate a prognozelor are efecte personale pentru oameni din toată lumea, putându-i lăsa undeva singuri, fără umbrele, blocaţi de ninsoare sau în aeroporturi. Dar luând în considerare toată tehnologia existentă astăzi, de ce continuă meteorologii să dea greş?

Publicată în jurnalul ştiinţific Land de profesorul Albert din departamentul de geoştiinţă a Facultăţii de Ştiinţe Exacte din Universitatea din Tel Aviv, pentru cercetare au fost folosite statistici regresionale bazate pe date colectate între 1979 şi 1993 din zeci de mii de puncte de prognoză.

"Considerând experienţa mea în prognoza meteo, falsitatea predicţiei vremii m-a deranjat mult timp", a spus profesorul Alpert. "De când m-am alăturat TAU (n.r. Universităţii din Tel Aviv) în 1982, am căutat un mod de a cuantifica factorii dominanţi care cauzează erori în prognozare. Până acum, nu a existat nicio analiză cuprinzătoare asupra acestor factori. Au fost studiaţi separat, dar nu în combinaţie. Am decis să cuantific şi să prioritizez factorii dominanţi pentru regiuni diferite şi să pun la dispoziţie această informaţie valoroasă pentru comunitatea ştiinţifică a lumii."

Astfel, potrivit analizelor statistice folosite de profesor, factori unici afectează prognozele meteo în Europa, Africa de Nord, Marea Mediterană, Asia şi Asia de Est. Cei dominanţi includ schimbarea solului (precum despădurirea bruscă), topografia, particulele din atmosferă şi densitatea populaţiei.

"De exemplu, când conducta naţională de apă a Israelului trecea prin nordul Negevului în iunie 1964, a schimbat aşezarea pământului", a explicat profesorul Albert.

"După o perioadă de timp relativ scurtă, deşertul se răspândea, afectând generarea de nori, precipitaţii şi extreme termice. E dificil pentru meteorologi să incorporeze schimbări ca aceasta. Ca efect, această singură schimbare de acoperământ al solului a alterat întregul climat local din Nagevul de Nord, iar modelele existente de prognoză au întâmpinat o dificultate de acomodare, ducând la predicţii eronate".

Cercetătorii au incorporat factorii dominanţi într-o singură ecuaţie, iar apoi au monitorizat abilitatea modelului de a prezice corect condiţiile lunare ale vremii în regiuni diferite de-a lungul a 15 ani.

Profesorul Alpert şi echipa sa au creat şi un tabel de "prioritizare a factorilor" - etichete aurii, argintii şi de bronz pentru a identifica factori dominanţi şi mai puţin dominanţi pentru diferite regiuni din lume.

De exemplu, au descoperit că în estul Mediteranei partiiculele din atmosferă sunt cea mai importantă cauză a deficienţelor de prognoză, urmate de schimbarea solului.

Profesorul Alpert continuă să investigheze factorii care afectează calitatea prognozelor meteo, sperând să găsească noi metode de a îmbunătăţi modele pentru vreme şi climat.