Limba română în Basarabia de la 1989 încoace a avut un zbor frânt. Mii de oameni au luptat pentru ca limba româna să revină acasă. Acest lucru însă nu a contat pentru agrarieni, interfrontişti şi comunişti să se stropşească la ea, declarând că noi vorbim "moldoveneasca".

Lupta pentru limbă şi alfabet a culminat în vara anului 1989. Pe 27 august, mii de participanţi la Marea Adunare Naţională s-au pronunţat pentru decretarea limbii române drept limbă de stat. Pe 31 august, "limba moldovenească" a fost declarată de Sovietul Suprem drept oficială, scrisă cu grafie latină. Începând cu 1 septembrie, obiectul de studiu a fost numit Limba şi literatura română.

În 1994, odată cu venirea agrarienilor şi interfrontiştilor, limba română este tot mai mult atacată, or ei pledau pentru denumirea de „moldovenească”. Pentru a-şi îndreptăţi pledoariile, ei adoptă Constituţia Republicii Moldova. Articolul 13 are la bază "Legea cu privire la statutul limbii" din '89. Astfel, în legea fundamantală a ţării se stipulează că "limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionând pe baza grafiei latine". Ei şi-au dorit şi înlocuirea disciplinei şcolare Limba română cu limba moldovenească. Dar intenţiile au fost zădărnicite de protestele a mii de elevi, studenţi şi profesori.

Din 2001 încoace, comuniştii au făcut declaraţii acide cu privire la limba română. Protestele a mii de oameni în 2002, 2004 şi 2008 au stăvilit intenţiile comuniştilor de răzbunare pe limba română. Şi după plecarea comuniştilor de la putere, mulţi politicieni sunt confuzi în declaraţii atunci când abordează chestiunea limbii vorbite în Republica Moldova.