Dorinţa de a slăbi excesiv, echivalentă cu moartea. O tânără a renunţat la mâncare pentru a fi ca vedetele, dar a ajuns numai piele şi os
Din dorinţa de a arăta ca modelele din reviste sau ca starurile de la Hollywood, multe tinere ţin un regim alimentar pentru a scădea din greutate şi a avea o siluetă perfectă. Doar că ceea ce, în viziunea lor, este frumuseţea întruchipată, de cele mai multe ori se transformă într-un exces care poate duce la o boală grea - anorexia. O boală care poate duce chiar la deces. Doar că fetele nu conştientizează acest lucru, dorinţa de a slăbi tot mai mult este mare.
Elena avea 20 de ani când a început să se simtă diferită faţă de cei din jur. Ave o înălţime de un metru şi 77 de centimetri şi o greutate de 65 de kilograme.
"Am crescut foarte repede. M-am dezvoltat la fel de repede şi toţi cei de seama mea erau mai scunzi şi mai slabi decât mine. Permanent auzeam: Ea e mare", a declarat Elena.
Şi de atunci au început complexele. "Mâncam foarte mult. Îmi plăcea să mănânc. Mama şi alte rude îmi spuneau: Nu mânca atât de mult, vei fi grasă", a explicat tânăra.
A fost influenţată şi de vedetele pe care le vedea la televizor. "Îmi plăcea mult de Milla Jovovici, era slăbuţă, frumoasă. Mă uitam la ea şi mă gândeam că eu nu voi fi aşa niciodată, pentru că îmi place foarte mult să mănânc. Ea era idealul meu", a menţionat Elena.
Aşa că şi-a făcut regim. A renunţat practic la mâncare. Dimineaţa mânca doar un măr, la prânz două roşii, doi castraveţi şi un ou fiert, cu o jumătate de felie de pâine neagră, iar în loc de cină mânca un măr şi un pahar de chefir.
"Am dat jos 5 kg în două săptămâni. Atunci m-am gândit, dacă e aşa de repede, aşa de simplu, înseamnă că se mai poate. Şi aşa a început: încă două kg, încă două, încă două, încă unul. Şi nu mă mai puteam opri, pentru că vedeam rezultatul. Îmi plăcea şi ziceam: mai pot, mai pot. Să te opreşti este practic imposibil", a afirmat ea.
Iar cei din jur o admirau. Elena în sfârşit se simţea fericită. Greutatea ei a ajuns la 49 de kilograme: "Se uitau la mine şi mă lăudau".
A ţinut acest regim doi ani la rând. "Într-o zi am conştientizat că încă puţin şi încep să mor. De exemplu, nu aveam, îmi cer scuze, ciclu menstrual timp de un an. Ridicam capul de pe pernă şi rămânea plină de păr. Stau la staţie şi mă ia cu ameţeli. Seara, după ora 20.00, nu mai puteam face nimic, nu aveam putere, niciun fel de putere. Ameţesc, capul mă ducea înspre pernă. Omul nu poate trăi într-un astfel de regim toată viaţa. Am înţeles că dacă voi continua, sau mor sau voi suporta grave consecinţe. De exemplu, nu voi putea avea niciodată copii", a delarat Elena.
Astfel, Elena s-a îmbolnăvit de anorexie nervoasă, o tulburare psihică ce se caracterizează prin reducerea anormală a greutăţii corpului cauzată de lipsa poftei de mâncare.
"Am înţeles că se întâmplă ceva cu mine", a precizat ea.
Pentru a-şi inhiba dorinţa de a mânca, a început să gătească pentru alţii: "Am devenit o adevărată bucătăreasă. Găteam toată ziua, invitam prietenii, pe toţi îi serveam".
Deşi înţelegea că dacă va continua să slăbească va ajunge rău, nu se putea opri. "Eu puteam mânca, dar mă temeam. Era un adevărat coşmar dacă adăugam un kilogram. Nu îţi dai seama că arăţi ca un om bolnav, care mâine ar putea să moară. Vedeam că sunt slabă, dar credeam că arăt bine. Mi se spunea că de fapt acest lucru nu este deloc frumos, chiar pe alocuri straşnic, dar eu credeam că sunt invidioşi pe mine", a specificat Elena.
Într-un final, a conştientizat pericolul şi s-a oprit la timp din slăbit. Acum mănâncă, pentru a reveni la o greutate normală: "Nu puteam, plângeam. Pe urmă, simţeam cele câteva kilograme pe care le-am adăugat. Aveam impresia că sunt foarte grasă, că sunt arătată cu degetul".
În Moldova, anual, şapte - opt persoane se îmbolnăvesc de anorexie. În lume, această boală a atins cote mult mai înalte.
"Anorexia e un fenomen care ascunde alte maladii cu mult mai serioase, adică un proces endogenic, un proces de schizofrenie, uneori tumori ale creierului pot provoca. Uneori se ajunge la procese ireversibile, nu se mai poate reveni la normalitate. De aceea uneori se ajunge şi la decese, decesele fiind la anorexici până la 10%. Anorexia este o boală tratabilă, dacă ea este luată din timp, dacă nu se ajunge la cazuri de inaniţie", a declarat psihiatrul Ion Razlog.
În prezent, în lume, cel mai cunoscut caz de anorexie este cel al rusoaicei Valeria Levitina, care la 39 de ani cântăreşte 25 de kg. Valeria locuieşte în Monaco. Înainte avea un corp sănătos. A participat şi la concursuri de frumuseţe. A ajuns să se înfometeze, pentru că îşi dorea să fie slabă şi frumoasă, ca să atragă privirile bărbaţilor.
"Simt cum oamenii se feresc de mine. Au o atitudine ca faţă de un om cu care ceva nu este în regulă. Deseori mi se întâmplă atunci când sunt în autobuz şi alături de mine este un loc liber, iar autobuzul este plin, nimeni nu se aşează. Mie nu-mi place de mine", a menţionat Valeria.
Psihiatrii spun că de multe ori tentaţia de a slăbi este alimentată de invazia de anunţuri de pe Internet, care pun la dispoziţie diverse regimuri alimentare.
"Uneori o observaţie simplă că uite în ultimul timp te-ai început a îngrăşa, pentru un adolescent şi mai ales o fată este o tragedie. Pe Internet sunt site-uri care duc la incidenţa anorexiei. Adică diferite sfaturi de slăbire, diferite diete care nu întotdeauna ţin cont de sănătatea şi vârstă", a explicat psihiatrul.
"Am 90, 63 şi 87", a spus Silvia Rutcovschi.
Silvia are o înălţime de un metru şi 68 de centimetri şi o greutate de 48 de kilograme: "Vreau să mă menţin aşa şi chiar dacă o să mai slăbesc, o să fie bine pentru mine".
E copleşită de felul cum arată unele vedete, aşa că îşi modelează formele după exemplul lor. "Îmi place cum arată Andreea Bălan. E destul de slabă, foarte mult îmi place", a spus Silvia.
De mai mulţi ani ţine un regim special, dar spune că nu o paşte niciun pericol, pentru că ştie să îl ţină corect, aşa încât să nu-i afecteze sănătatea.
"Dimineaţa pot să beau un ceai cu un biscuit, la amiază să mănânc supe, ceva din lactate, fructe, legume, dar în cantităţi foarte mici şi seara pot să iau un pahar de lapte, atât", a explicat tânăra.
Silvia spune că câteva kilograme în plus ar fi o tragedie pentru ea: "M-aş simţi incomod şi nu aş mânca cred că toată ziua pentru ca să slăbesc. Chiar dacă există riscul de a mă îmbolnăvi, dar eu cred că nu o să fie, sunt încrezătoare în mine".
De ce tinerele îşi doresc atât de mult să slăbească şi nu se gândesc că ar putea fi răpuse de o boală grea?
"E o simplă imitare a starurilor, care suferă de anorexie. De la bun început e o boală care ţine de psihicul uman", a menţionat Ion Razlog.
"Nu e o fată care ar ţine dietă pur şi simplu, pentru că aşa ea doreşte, toate dietele care se ţin, tot ce face e pentru că cineva o influenţează. Sau prietenii i-au spus că uite nu prea arăţi bine sau iubitul", a spus o tânără.
"Fac o greşeală, cu părere de rău, multe fete cunosc şi chiar prietene am care au ajuns la cazuri foarte grele", a menţionat un tânăr.
"A încercat să ţină dietă, nu a mâncat două, trei zile, ea era bolnavă cu stomacul şi a ajuns în spital", a precizat o persoană.
"Frumuseţea fetei vine din interior, apoi exteriorul", a afirmat un tânăr.
"Eu cred că o femeie mai plinuţă ar fi mult mai atrăgătoare, mai ales pentru bărbaţi", a declarat o altă persoană.
Elena a înţeles că dacă nu se opreşte la timp, va muri. A reuşit să mai adauge în kilograme. Acum cântăreşte 56 de kilograme. E o greutate care-i poate asigura o funcţionare normală a corpului. Dorinţa de a slăbi însă nu dispare.
"Deja îmi ştiu limitele pe care nu trebuie să le depăşesc. Mi-am cumpărat un cântar. În fiecare dimineaţă am un ritual deja: îmi spăl dinţii, mă cântăresc. Dacă văd cifra-limită, încep să mănânc mai mult ca să nu o depăşesc. Ştiu că după această limită, încep problemele de sănătate", a concretizat Elena.
Nu s-a vindecat până la capăt. Psihologic, nu se poate accepta cu câteva kilograme în plus. Şi acum ţine regim alimentar. Mănâncă normal doar în zilele de week-end.
"Dimineaţă iau dejunul la serviciu, mănânc două napolitane. La prânz mănânc două tartine. Seara tot mai ciugulesc ceva", a spus tânăra.
"În alte ţări e foarte pronunţat, sunt societăţi a anorexicilor unde ei se întâlnesc, beneficiază de consultări gratuite. Se ia împreună o decizie pentru revenirea la normal. La noi nu e dezvoltat acest serviciu, rămâne să regretăm şi să iniţiem o astfel de chestiune", a conchis Ion Razlog.