Dragobetele reprezintă atât începutul, cât și sfârșitul, începerea unui nou anotimp, moment în care natura începe să prindă viață, dar și sfârșitul desfraurilor lumești deoarece începe Postul Sfânt al Paștelui.

În vremurile de demult și în unele zone chiar și în prezent, de Dragobete tinerii îmbrăcăți în faine frumoae obișnuiau să se adune în păduri și să culeagă buchete cu primele flori ale primăverii. Culesul floilor se făcea cu voie bună dar și cu cântece și un fel de joc numit zburatorit.

La ora prânzului fetele obișnuiau să fugă către sat în timp ce băieții le fugareau în încercarea lor de a le prinde și de a le sărută. Dacă băiatul era drag fetei, această se lasă prinsă și sărutată. Semnificația sărutului în acest caz era un echivalent al logodnei și al infiriparii iubirii dintre cei doi. Seară logodnă se anunță în cadrul comunității satului și a membrilor celor două familii. Participanții la sărbătoare, în concordanță cu tradiția erau considerăți binecuvântați în acel an, bucurându-se de toate din belșug, fiind feriți de boli. O superstiție din popor spune că persoanele care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu poată iubi în acel an.

Dacă de Dragobete vremea se prezența mohorâtă, iar ziua era friguroasă, ploioasă sau ningea, tinerii se adunau într-o casă unde să petreacă, să lege prietenii sau să se țînă de jocuri.

În unele zone ale țării tinerele aruncau unele acuzații pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire. Tinerii băieți obișnuiau să își cresteze puțîn brațul în formă unei cruci, atingandu-și tăieturile și rostind jurământul de a rămâne toată viață frați de sânge.

Acum mult timp, există obiceiul conform căruia tinerele necăsătorite să strângă zăpadă puțînă care se mai găsea, numită și “zăpadă zânelor”. Apă apărută în urmă topirii acestei zăpezi ar fi avut proprietăți magice când venea vorba de iubire, de descântece de iubire, dar și de ritualurile de înfrumusețare. Mai mult, conform datinilor străvechi, această zăpadă a apărut un urmă surâsului zânelor. Tocmai de aceea fetele obișnuiau să își clătească chipul cu această apă, pentru a deveni la fel de frumoase precum zânele.

O superstiție spunea că fetele care nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte întreg anul de iubire. Mai mult, în unele sate se credea că toate fetele care ajung să atingă un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi îndrăgostite tot timpul anului.

În unele regiuni din țară se obișnuia că în această zi să se scoată din pământ rădăcini de spanz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform tradiției, în această zi bărbații trebuie să fie în relații cordiale cu toate femeile. În această zi bărbaților nu le era permis să necăjească femeile sau să se certe cu ele. În caz contrar aceștia ar fi avut parte de o primăvară plină de ghinion și un an greu. Pentru că iubirea dintr-un cuplu să rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neapărat să se sărute în ziua de Dragobete.

Tot în această zi, lucrul capului, țesutul, cusutul și toate treburile grele de pe lângă gospodărie nu sunt permise. Totuși, în această zi este permisă curatienia deoarece se consideră că această este aducătoare de prospețime și de spor.

În ziua de Dragobete atât flăcăii, cât și tinerele nu au voie să plângă. Conform tradiției, persoanele care plâng în această zi vor avea parte de necazuri și supărări în lunile care vor urmă.

În unele regiuni din țară, ajunul de Dragobete este tratat la fel că și noaptea de Bobotează. Tinerele care doresc să își afle ursitul își pun sub pernă busuioc sfințit, sperând că Dragobetele le va ajută să-și găsească ursitul, scrie realitatea.net