În Moldova, "sfânta" şpagă netezeşte şi drumul morţilor spre groapă. Ferească Dumnezeu să-ţi moară cineva pe neaşteptate şi să ai nevoie să găseşti repede un loc de veci. Ca să îţi repartizeze unul, destui administratori de cimitire aşteaptă să le bagi în buzunar câteva sute de euro. Afacerile cu morminte înfloresc mai ales în oraşele mari, unde este criză de locuri pentru ultimul drum.

300 de euro sunt bani plătiți fără chitanță, dar care asigură un loc de veci în cimitirul din Ungheni. Așa ne-a povestit supărată o femeie, la câteva zile după ce și-a înmormântat mama. A plătit, fiindcă nu a avut de ales.

"Oficial nu avem locuri la cimitir. Ne-au propus să o înmormântăm în cimitirul nou din Ungheni. Când am ajuns acolo am rămas şocată. Nu arată ca un cimitir. Aveam impresia că îmi înmormântez mama la groapa de gunoi", spune femeia.

Am vrut să vedem dacă este un caz singular sau un obicei al locului. Într-o discuție oficială, administratorul Cimitirului Central din Ungheni poate oferi niște explicații.

"Cimitirul din oraşul Ungheni este închis deja de cinci - şase ani. Locuri aici nu sunt. Sunt locuri care sunt rezervate din anii precedenţi, dar la moment locuri libere nu sunt. La noi s-a deschis de 3, 4 ani cimitir nou , care se numeşte "La pietriş" şi persoanele, care decedează acum, la moment, pleacă acolo, la cimitirul de la pietriş", a spus administratorul cimitirului central din Ungheni, Ion Bodrug.

Este vorba exact despre cimitirul despre care ne-a povestit Ecaterina, care a trebuit să se ocupe și de treaba de care nu se ocupă administratorii locului.

"Buruienile sunt mai înalte decât statura unui om. Ca să ajung la mormânt trebuia să dau la o parte cu mâinile bălăriile. Oficial nu au nici gropari, trebuia să căutăm noi. Ca să curățăm buruienile tot trebuia să căutăm pe cineva", spune ea.

Am vizitat şi noi acest loc mai sumbru decât în mod obișnuit, lăsat de izbelişte, dar unde trebuie să plătești tot felul de taxe, mai mult sau mai puțin la vedere.

"Taxa oficială este de 270 de lei. Plus rezervarea locului, încă 700 de lei. Asta ca să te asiguri că vei avea posibilitatea să-ţi înmormântezi părinţii alături", spune Ecaterina.

Unde se duc, însă, banii achitaţi? Teoretic ar trebui să se regăsească în amenajarea cimitirului.

"Nu au lucruri elementare, nişte tomberoane pentru gunoi. Peste tot sunt grămezi cu iarbă cosită, flori de pe morminte. Gunoiul stă aruncat peste tot, sticle. Nici cărări nu sunt. Am avut noroc că mi-am înmormântat mama pe timp bun, că dacă ar fi plouat nu ajungeam la groapă", afirmă femeia.

Şi dacă nu te lasă inima să-ți aduci rudele pe ultimul drum printre buruienile de aici, oare chiar nu există o alternativă în cimitirul central?

În fața camerei de filmat, Ecaterina s-a temut să ne spună despre ce sumă este vorba. În discuția neoficială am aflat, însă, mai multe detalii.

"600 de euro se iau pentru rezervarea a două locuri. Mi-au propus 300 de euro. Dar sigur nu negociază cu oricine, se face totul prin cunoştinţe. Dacă spun, îi voi pune într-o situaţie dificilă pe oamenii cu care lucrez", spune ea.

Revenim la administratorul cimitirului să vorbim și despre mita pentru morminte. Evident, așa ceva nu există!

"Aşa discuţii nu au fost cu nimeni. Eu de sume nu am spus la nimeni nimic, absolut.16.20 Nici un fel de mită. Aici nici nu se discută pe tema asta. Este administraţie care e la curent cu chestiunea asta şi nici într-un caz", a spus Ion Bodrug.

Dar cei din administraţia oraşului, în subordinea cărora este și cimitirul, știu ceva despre asta?

"În perioada în care activez în postura de viceprimar al oraşului Ungheni, deja doi ani de zile, cazuri despre care aţi menţionat, noi nu avem şi nici nu am întâlnit. Noi sigur că vom purcede neapărat la investigaţiile acestor întrebări care au apărut şi vom duce anumite convorbiri cu şeful cimitirului", declară viceprimarul oraşului Ungheni Cristofor Codreanu.

Nu-și face nimeni iluzii că o simplă anchetă internă de birou va face lumină în povestea mitei de la Cimitirul Central din Ungheni. Oricum, nu este o excepție. Și în Chișinău e la fel. Culmea, în cel mai mare cimitir din Europa se pare că nu prea mai sunt locuri.

Am pornit să verificăm și am început prin a cere informaţii prin telefon o firmă de servicii funerare, unde ne-am interesat cum se obțin locuri de veci în zona mai bine amenajată.

"Trebuie să mergeţi direct la administraţia Cimitirului "Doina". Se poate asta, doar cu o plată suplimentară. Vă vor ajuta, dar bineînţeles că asta va costa un pic mai mult. Puteţi alege un loc, se oferă acest serviciu", a spus angajatul unei companii funerare.

Dai banii, dar nu pretinzi chitanță. E simplu. Dar șefa Combinatului "Servicii funerare" din Chişinău neagă existența unei asemenea afaceri.

"Nu admit şi nu cred. Persoanele care vin să achite locul, achită în casă, oficial, în baza preţurilor care sunt întărite. În cazul când se dovedeşte, atunci discutăm. La moment nu sunt aşa ceva şi nici nu au venit nici un fel de plângeri în adresa noastră", declară directorul Întreprinderii Municipale "Combinatul servicii funerare".

Am mers Cimitirul Sfântul Lazăr, de pe strada "Doina". În prima fază, am făcut un demers jurnalistic oficial și am discutat cu un adjunct al administratorului despre cum se dau locurile în sectoare mai bune.

"Noi deschidem sectoare noi şi nu pot să-l pun în alt sector. Ele sunt pline toate. Nu poţi să pui în altul. Numai în sectoarele noi care se deschid, acolo îi îngropăm pe toţi", spune un angajat al întreprinderii.

Cum procedează când rudele îndurerate solicită locuri de veci în sectorul vechi al cimitirului? Noi am aflat că răspunsul e pozitiv contra unei sume plătite neoficial.

"Ei cer, dar dacă nu-i, dăm acolo unde avem. La cimitir e un preţ. Locul de rezervare peste tot un preţ. Înainte era pe categorii, dar acum e numai o categorie. Nu-i loc! Cum o să îngropi în morminte străine? Nimeni nu dă voie", mai spune bărbatul.

Am revenit la cimitir și am continuat ancheta folosind camera ascunsă. Ne-am prezentat drept rude ale unui răposat și ne-am interesat de posibilitatea de a obține un loc mai bun pentru înmormântare.

"Locul ca să o îngroape costă o mie de lei şi dacă vreți pe undeva mai aproape, o să plătiţi ceva mai mult. Acestea noi sunt toate la capătul cimitirului. Eu pot să vă caut un loc în raionul acesta. Găsim un loc pentru vreo trei-patru mii de lei, unde sunt copaci", spune acelaşi angajat.

Deci, se poate. Suntem de acord să plătim oricât numai să terminăm repede și să ne alegem cu o rezervare bună. Ce surpriză! Angajatul cimitirului găseşte un spaţiu liber în partea veche a cimitirului, exact acolo unde oficial nu mai sunt locuri.

Deci, la Cimitirul Sfântul Lazăr, trei mii de lei oficial pentru rezervare şi alţi cinci mii de lei direct în buzunarul angajaţilor. La cimitirul Central de pe strada Armenească e mai complicat. Iată ce ne explica preotul de aici în decembrie 2012:

"Te duci la un consilier, depui o cerere, anexezi acolo copia buletinului de identitate şi în baza acestuia el ştie unde trebuie să se ducă şi să iscălească. Costă până la 500 de euro", a spus preotul.

Problema este că locurile de veci noi se dau uneori, contrar legii, deasupra celor vechi. Uneori cu prețul vandalizării. Singurul deranjat de această practică pare directorul Agenţiei pentru Inspectare şi Restaurarea a Monumentelor, Ion Ştefăniţă.

"În această primăvară am efectuat o vizită de documentare repetată în cadrul cimitirului central din strada Armenească şi am constatat demontarea pietrei funerare din secolul XIX şi care era proaspăt atunci demontată şi respectiv se edifica un nou amplasament pentru un viitor mormânt. Iată acum vedem după mai bine de jumătate de an că piatra, în continuare stă şi zace aici la pământ, respectiv fiind aruncată şi cel care şi-a rezervat locul de veci, a dat cu piciorul în ceea ce este, de fapt arhiva sub cerul liber", a declarat Ion Ştefăniţă.

Administratorul cimitirului are altă grilă de valori. Una personală.

"Dar dacă ăsta a fost un cioban, dacă a fost un cioban?", a întrebat Ludmila Boţan.

"Este o piatră de la 1891. Fără să vă documentaţi i-aţi dat calificativul cioban. Şi un cioban era foarte important în secolul XIX", a replicat Ion Ştefăniţă.

În cele din urmă, cedează și găsește o scuză, aruncând vina în cârca statului.

"Eu nu sunt responsabilă de pietrele istorice ale statului, care statul trebuie să le întreţină. Noi suntem o întreprindere cu statut de autogestiune. Din '95 nici o finanţare nu a fost", a spus Ludmila Boţan.

Cert este că, în lipsa unei baze de date cu morminte care au valoare istorică, monumentele funerare din acest cimitir sunt protejate de lege ca parte a centrului istoric al oraşului Chişinău. Cum se face atunci că unele sunt îngrijite, iar altele distruse?

"Bugetul este foarte mic. Ne permitem să avem grijă de unele monumente, care sunt mai proaspete. Mă refer la Maria Bieşu, la Grigore Vieru, chiar şi la Mateevici. Le îngrijim pe cele care le cunoaştem. Sunt mai aproape de suflet", a mai spus Ludmila Boţan.

Am insistat să primim lămuriri despre cazul unei pietre funerare din secolul al XIX-lea, aruncată pe o cărare. După o săptămână, iată lămuririle:

"Acolo sunt rudele Doamnei Pescova, care a început careva lucrări de construcţie. S-a întâmplat aşa că domna a avut un accident vascular şi la moment nu poate să continue lucrările. Şi pur şi simplu piatra este dată într-o parte ca să execute lucrările şi după aceea să o pună înapoi. Nu este cazul că lucrurile istorice sunt vandalizate sau distruse pur şi simplu. Eu la moment trebuie să ridic toată documentaţia ca să vă explic. Dar sigur este totul în ordine, pentru că în alt caz nu se permite", declară directorul adjunct al Întreprinderii municipale "Combinatul servicii funerare".

Concluzia este că veșnicia nu depinde nici de istorie, nici de legi, ci numai de banii care pot intra în buzunarele încăpătoare ale unor funcționari. Cu cât mai mulți bani, cu atât mai puțin respect pentru lege.