Au deja nepoţi, dar sufletul le-a rămas tânăr, iar dragostea de ţară o cântă şi poartă cu ei oriunde sunt chemaţi. Urcă pe scenă îmbrăcaţi în costume populare care au aproape un secol şi păstrează cu sfinţenie cuvinte şi obiceiuri învăţate demult. Li se spune simplu: Bunelul şi Bunica din Văleni. Însă lumea îi ştie că sunt din Moldova. Şi ei se mândresc cu asta.

În acte sunt Lidia şi Tudor Bejenaru. În lume sunt ştiuţi drept bunelul şi bunica, iar renumele lor a trecut demult graniţa. Ei se întorc, însă, mereu acasă.

"Am muncit toată viaţa de când sunt şi mi-a plăcut Moldova şi am mai făcut ceva, am fost la Eurovision cu "Zdob şi Zdup", a menţionat Lidia Bejenaru.

După succesul din 2005, bunelul şi bunica nu au renunţat la preocuparea lor pentru a ţine în viaţă tradiţiile moştenite de la părinţi. În plus, sunt singurii meşteri din ţară care confecţionează manual un instrument deosebit.

"Tobe facem noi de vreo 30 de ani. Sunt din piele de capră, naturală. Eu o curăţ cu bunica, ne necăjim aşa, o întindem, o facem. La Eurovision am ajuns tot datorită tobei, că le-a trebuit băieţilor din formaţia Zdop şi Zdup", a relatat Tudor Bejenaru.

Bunelul şi bunica au vândut tobe în Rusia, România, Germania, Statele Unite ale Americii. Dar oftează când îi întrebi despre munca lor la micul ansamblu muzical din sat.

"Nu avem nici costume, nici instrumente. De multe ori muncim cu bunica şi degeaba, fără niciun bănuţ absolut şi nici nu cerem", a mărturisit Tudor Bejenaru.

Nu asta e durerea lor cea mai mare, ci faptul că în ţară lucrurile încă nu merg aşa cum au sperat.

"Ar fi bine să fie de lucru aici, în Moldova, ca să nu se ducă băieţii, chiar al nostru fecior e dus în Germania la lucru", a spus Lidia Bejenaru.

Bunelul şi bunica au un mesaj pentru toţi cei plecaţi la fel ca şi feciorul lor. "M-am născut în Moldova şi dacă nu m-aş mândri că sunt sunt moldovean, înseamnă că eu trebuie să-l înjosesc pe tata, pe bunelul", a menţionat Tudor Bejenaru.