După aproape 20 de ani de interdicţie, turiştii pot, în sfârşit, vizita oraşul Bender
Când ajungi la Bender ai impresia că ai nimerit în Uniunea Sovietică. Magazinele, clădirile şi atmosfera din oraş îţi amintesc puternic de perioada comunistă. Chiar şi numele străzilor au rămas neschimbate. Dar Benderul are şi alte secrete, adunate în 600 de ani de existenţă. Acestea mai cu seamă îi atrag pe turiştii care în sfârşit pot vizita oraşul, după aproape 20 de ani de interdicţie.
Benderul este o adevărată lecţie de istorie la care nimeni nu a avut acces în ultimii aproape 20 de ani.
Cunoscut şi sub numele de Tighina, oraşul a fost una dintre cele mai puternice cetăţi ale Moldovei medievale. A fost punct vamal şi fortăreaţă de frontieră. Iar numele de Bender - sau cetatea de pe fluviu i-a fost dat de otomanii care au construit aici o cetate de piatră.
Sub povara anilor, Benderul s-a transformat într-un oraş cu puternic iz sovietic. Pe locurile unde altădată se luptau oştenii lui Ştefan sunt astăzi străzi ce amintesc de Uniunea Sovietică. Chiar şi monumentele pe care eşti invitat să le vizitezi mai întâi au legătură cu o perioadă pe care restul Moldovei a lăsat-o demult în urmă.
Monumentul Gloriei Ruse, ridicat în 1912 este considerat un simbol neoficial al oraşului, acesta a fost construit din banii ostaşilor regimentului de infanterie Podolia, cu ocazia împlinirii unui secol de la victoria asupra armatei lui Napoleon.
De vremurile în care Benderul a fost punct vamal amintesc cele două gări, portul de pasageri şi cel de mărfuri.
Cea mai bună dovadă pentru istoria de punct vamal şi comercial a Benderului este însă amestecul de etnii care trăiesc laolaltă în acest oraş. E vorba de nu mai puţin de 70 de neamuri. Totuşi, cei mai mulţi rămân moldovenii, ruşii şi ucrainenii. Oameni care în ciuda încercărilor la care i-a supus istoria şi-au găsit echilibrul. Îi vezi plimbându-se împreună pe chei sau odihnindu-se la terase.
Puţini dintre ei mai trec din când în când pragul bătrânului cinematograf. De altfel unicul din oraş. A fost denumit după celebrul scriitor sovietic Maxim Gorki. În ciuda numelui, clădirea este decorată cu fresce şi coloane greceşti, iar în centrul sălii atârnă un impresionant candelabru.