Faptul că somonul crescut în condiţii artificiale ar putea fi lipsit de beneficii pentru sănătatea organismului nu mai este o noutate. Mai multe cercetări efectuate de-a lungul timpului au constatat că muşchiul somonului de crescătorie se deosebeşte de cel al somonului sălbatic în ceea ce priveşte compoziţia sa nutritivă. Un ecologist norvegian a determinat că somonul crescut în condiţii artificiale este şi îmbibat cu otrăvuri. Ce a descoperit activistul?

Ziariştii francezi, Nicolas Daniel şi Louis de Barbeyrak, au studiat timp de câteva luni ce presupune din interior industria pescuitului. Aceştia au făcut drumuri în Norvegia, Vietnam, Suedia şi Danemarca, după care au dezvăluit adevărul pe care încearcă să îl ascundă industria pescuitului.

În zonele rurale din vestul Norvegiei, acolo unde există mai multe ferme piscicole angajate în creşterea artificială a somonului, jurnaliştii l-au întâlnit pe norvegianul Kurt Oddekalvom, activist, ecologist şi fondator al Societăţii Norvegiene pentru Ocrotirea Naturii. Ecologistul duce o luptă înverşunată împotriva fermelor ce se ocupă de creşterea artificială a somonului, dezvăluind detalii şocante despre activitatea acestora.

"În Norvegia, situaţia privind cultivarea peştelui este catastrofală. La o fermă atât de mică creşte un număr atât de mare de peşte, 2 milioane de unităţi de somon. Peştele se îmbolnăveşte, e vorba de aproape o pandemie: necroza pancreatică şi anemia infecţioasă a somonului a capturat toată Norvegia. Însă, acest lucru este tăinuit de consumatori", spune Kurt, potrivit businessmagazin.ro.

Activistul are colectate probe, înregistrări video, care arată cum muncitorii de la crescătorii toarnă în apă un pesticid puternic cu efecte neurotoxice.

"Ei înşişi trebuie să poarte măşti şi costume de protecţie, ca să nu fie afectaţi de substanţele chimice destinate curăţării rezervoarelor de apă de paraziţi. Astfel, somonul se îmbibă cu aceste produse chimice, ceea ce ar putea ameninţa sănătatea consumatorului. Somonul norvegian este cel mai toxic aliment din lume, şi asta în condiţiile în care industria pescuitului ocupă al doilea loc după venituri în Norvegia".

Pe fundul lacurilor pline cu apă de ploaie se găseşte un reziduu de 15 m încărcat cu bacterii, resturi de furaje putrede şi substanţe chimice care să distrugă paraziţii. Nivelul de contaminare este foarte înalt. Substanţe toxice, excremente de peşte… Fundul mării este complet distrus, e ca o fabrică de gaz. Bule de metan şi pesticide identice unor atacuri cu gaze", relatează Kurth după ce a folosit camere subacvatice spion pentru a filma.

O altă problemă a pescarilor norvegieni este aşa numitul păduche de peşte, ce parazitează pe corpul peştelui şi îl ucide. "Păduchele între timp devine rezistent la chimicale aşa încât pescarii sunt nevoiţi să follosească pesticide tot mai puternice, iar acest lucru se reflectă negativ asupra peştilor. 50% din puietul de cod de la ferme se naşte cu mutaţii genetice. Peştii nu pot să închidă gura. Aceasta mutaţie genetică nu dispare timp de opt generaţii. Consumatorul când vede un peşte ca acesta, nu doreşte să-l manânce, dacă însă i se taie capul, nimeni nu observă", mai spune el.