N-ai voie să-l critici pe Năstase, că devii omul oligarhului. Au pățit-o mulți jurnaliști și Năstase jubilează când vreunul nimerește în vreun necaz sau și mai rău – ajunge pe mâna procurorilor. Este de părere editorialistul Alexandru Vakulovski.

"Când politicienii ajunși la putere încearcă să acapareze și să manipuleze presa – parcă înțelegi. Nu e OK, e condamnabil, desigur, dar poți înțelege mecanismul. Lor le place locul în care au ajuns, cu fundul în fotolii moi e bine, dacă cineva îți ține umbrela și-ți suflă-n borș, iar altcineva te laudă și te preamărește parcă e și mai bine și te gândești că toate astea nu-ți vor lipsi nici mâine. Presa e un mecanism și politicienilor le place să-l controleze, la fel cum le place să adune voturile.

În lumea de azi, coruptă – trebuie să recunoaștem, politicienii se folosesc de bani pentru a câștiga presa. Ești politician, ai bani sau oameni cu bani? Îți faci ziar, televiziune sau, și mai bine – direct un trust. Apoi aperi ce ai și îți împroști cu noroi adversarii, că doar nu ai televiziune ca să-i lauzi?! Poate că jurnaliștii n-o să fie încântați, vor fi ca în romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, unde jurnaliștii muncesc într-o campanie electorală pentru un candidat, dar se bucură de victoria altuia. Totuși, mai ales la noi, un loc de muncă asigurat înseamnă ceva, e greu de dat cu piciorul, mai ales că în general n-ai siguranța zilei de mâine.

Ăsta e mecanismul politicienilor de la putere cu presa, dar cum e cu politicienii-aspiranți, cei din opoziție, care încă n-au gustat fotoliile foarte moi? În lume e destul de simplu: aceștia sunt în general susținuți de presa liberă, jurnaliștii sunt și ei oameni, le plac aerul curat și mediul neîntinat. Poate că e un fel de romantism, dar astfel funcționează lucrurile. Apoi trecem la realism, când cei curăței pun mâna pe putere și nu mai vor să plece.

În general, politicienii nu se pun rău cu presa.

Dar suntem în Estul sălbatic, la noi sunt alte reguli. La noi merge căruța, apoi calul. Politicienii au în spate trusturi media, apoi ajung la putere. E și cazul lui Andrei Năstase, care ușor-ușor și-a căpătat porecla de inamicul presei. Fiind susținut intens de un trust media, el scuipă cu lejeritate pe restul jurnaliștilor. Dacă nu ești cu noi, ești cu Plahotniuc – e deviza lui. Căci pe spatele lui Plahotniuc e construit tot discursul lui politic.

N-ai voie să-l critici pe Năstase, că devii omul oligarhului. Au pățit-o mulți jurnaliști și Năstase jubilează când vreunul nimerește în vreun necaz sau și mai rău – ajunge pe mâna procurorilor.

Justiția e capturată, e în mâna lui Plahotniuc, e vai de mama ei – știm cu toții discursul lui Năstase despre justiție. Dar aici intervine prostia, îngâmfarea, incoerența politicianului: dacă această justiție condamnă un jurnalist care nu-ți place: e foarte bună! Chiar așa a făcut Năstase la o emisiune a trustului nașului său oligarh, s-a bucurat sincer că jurnalistul Vadim Ungureanu a fost condamnat de justiția asta capturată.

Păi cum e cu orbirea și capturarea? Justiția e oarbă doar când condamnă pe cine nu-ți convine, iar când îți place ce face – e bună? Sau iar ajungem la celebra vorbă cu batista pe țambal?

Să ajungă un politician să scrie denunțuri împotriva jurnaliștilor e jegos și imoral. Dar când ai un trust în spate și ești în Moldova se pare că îți poți permite asta. E ca justiția capturată, întotdeauna când îți va conveni vei vorbi despre cartofi și despre batista pe țambal. Mă duc să curăț cartofi", a menţionat Alexandru Vakulovski pentru deschide.md.