Poluarea aerului are ca efect şi poluarea precipitaţiilor. Erupţiile vulcanilor, însoţite de eliminări în aer a unor cantităţi mari de cenuşă fină şi de substanţe chimice toxice, provoacă şi căderi de ploi acide.

Cenuşa ajunsă în stratosferă revine pe pământ în câteva săptămâni şi cade la distanţe mari de la locul erupţiei. Particulele fine de cenuşă vulcanică acţionează ca nuclee de condensare pentru toată umezeala din atmosferă, dar şi pentru alţi compuşi chimici toxici, emanaţi de vulcan. Gazele vulcanice cu cel mai mare risc pentru sănătatea oamenilor, a animalelor şi pentru agricultură, sunt dioxidul de sulf, dioxidul de carbon. La fel de periculos este şi acidul fluorhidric. Compuşii toxici sunt absorbiţi de vegetaţie şi sunt periculoşi în special pentru animalele ierbivore care pasc în zonele afectate de ploi acide. Ei pot duce la deformarea scheletelor animalelor şi la moartea acestora.

Erupţia vulcanului Krakatoa, din Sumatra, în 1883, a creat un nor imens, care a alimentat ploi acide. Acestea au căzut până la peste 100 km de locul erupţiei.