Eugen Doga s-a infectat a doua oară cu COVID-19. Compozitorul, după aproape două săptămâni de spitalizare, a scris o postare pe Facebook, în care a adresat un mesaj plin de recunoștință medicilor care luptă cu virusul nemilos. 

 

"O Doamne, cât de greșit noi uneori gândim despre lume. Da ea e atât de frumoasă și oamenii ei sunt atât de buni. Mai ales la nevoi. Cu cât mai mult o cunoaștem această lume și cu cât mai mult o iubim, cu atât ni e mai mare dorul de a o iubi, de a trăi, de a face ceva frumos pentru ea.

Iată că a doua oară am nimerit în spitalul orășenesc №2 SFÂNTUL GAVRIIL. Când mă ducea pe coridoare cu căruciorul o foarte drăguță asistentă, vedeam împrejur oameni bolnavi care abea-abea se ținea pe picioare spijiniți de păreți cu tristețe și disperare în priviri în căutarea abstractă a celui, care îi va ajuta să iasă din starea aceasta gravă cu viață. Pe la mijloc de coridoare umblau încolo-încoace, ba nu umblau, alergau de parcă nici nu se atingeau de podea, fete tinere, surorile medicale spre un salon, sau altul pentru a ajuta cât mai repede pe bieții pacienți afectați cu năpastia asta ce a dat peste capul nostru, Covid și colegul răului acestuia Omicron. Cum mi-am așazat în salon lucrurile luate de acasă, a venit și doctorul care s-a recomandat ca fiind domnul Popa Veaceslav și care mi-a fi cel, care mă va lecui. Nici umbră de probleme, de văităieli, de oboseală, având zeci de saloane pline de bolnavi, unii în stare foarte gravă. Una-două și am înțeles din start că este omul care cunoaște situația, nu vorbește mult, știe ce și cum de procedat cu omul, care așteaptă de la el ajutor. Și nu e vorba de cei 20 de ani pe care ea consacrat medicinii. Este o vocașie, un har de la Cel de Sus și părinți, pe care dumnealui le răsplătește cu dragoste și dăruire. Boala asta e încă puțin cunoscută și studiată. Imediat s-au început atacuri la adresa acestei maladii cu diferite medicamente pe care eu regulat le administram. În fiecare dimineață, ori și pe parcursul zilei domnul Popa venea nu cu cuvinte de încurajare, de promisiuni standarte, de care nici nu era nevoie, ci făcea ceia ce face omul, care știe subiectul, îl cunoaște și îl înțelege pe pacient, caută cele mai optime căi spre însănătoșirea bolnavului. Abea la sfârșit înainte de plecare din spital am avut ocazie să vorbim puțin și despre altele. Nemedicale. M-am bucurat și l-am admirat că este tatăl a cinci copii și pentru care le poartă grijă cu dragoste și dăruire. Între timp m-a sunat și directorul spitalului, un om deosebit, un izvor de bunătate și speranțe domnul Mihai Ciobanu. Dumnealui s-a bucurat că totul a mers bine, mi-a descris și evoluția însănătoșirii mele definitive pe viitor și ajutorul din partea sa pentru asta. Ce dar frumos omenesc, pornit din suflet și tragere de inimă! Vă mulțumesc, dragii mei doctori, domnul Veaceslav Popa, asistentele, surorile medicale, bucătăresele și cele care aveau grijă ca să am în salon aier proaspăt și curățenie lună. Am înțeles încă un lucru, că domnul director Mihai Ciobanu a procedad ca și Domnul nostru Dumnezeu: a creat colectivul după chipul și asămănarea sa. Să nu uitați, dragii mei doctori, salvatorii sănătății și chiar vieții noastre, și de propria sănătate. Să ne vedem sănătoși și plini de dor de viață. Cu drag vă aștept la concertele mele, care tot sunt menite pentru sănătatea spirituală a mielor de suflete pe tot globul pământesc. Muzica nobilează omul și unește Lumea."