În timp ce suma totală aruncată în joc este de ordinul miilor de miliarde de euro, aceasta maschează profunde diferenţe între ţări din punctul de vedere al banilor şi al tipului de susţinere oferite, scrie digi24.ro.

Pe scurt, nordul bogat este capabil să-şi susţină părţi esenţiale din economie cu cash care nu va trebui returnat niciodată, în timp ce sudul mai sărac este mai dependent de furnizarea de susţinere pe termen scurt sub formă de credite şi scutiri temporare de la plata taxelor.

Cu siguranţă, scopul fondului comun de redresare al UE de 750 mld. euro este de a elimina astfel de diferenţe şi de a asigura că divergenţele de avuţie nu cresc şi mai mult. Însă banii respectivi vor deveni accesibili de anul viitor şi chiar şi de atunci numai treptat. Între timp, diferenţele naţionale persistă.

Roma a oferit moratorii în valoare de peste 220 miliarde de euro legate de creditele şi creditele ipotecare ale micilor companii, însă după cum stau lucrurile la sfârşitul lunii ianuarie acestea va trebui să meargă mai departe cu credite la fel de mari.

Madridul se află în faţa unei dileme similare. Guvernul de acolo a susţinut credite de 140 miliarde de euro pentru companii, iar băncile au negociat perioade de graţie cu companiile legate de rambursări. Însă odată cu expirarea perioadelor respective, apar temeri în creştere privind un viitor val de falimente, iar Spania încearcă să ofere susţinere suplimentară.

Anunţul privind o revenire peste aşteptări a economiei zonei euro în trimestrul trei expune astfel numai jumătate din poveste, venind înainte de un al doilea val de infectări, chiar cele mai sărace economii beneficiind încă de susţinere de stat.

Pe măsură ce noile restricţii încep să afecteze activitatea, ce e mai rău probabil de-abia începe.