Când inima unui om îi bate în palmă, ştie că dincolo de medicină mai este doar Dumnezeu. Din 1998 şi până astăzi, peste cinci mii de inimi bolnave au mai primit un răgaz de viaţă după ce au trecut prin mâiinile profesorului Grigore Tinică. Asta în timp ce o parte din inima lui a rămas acasă, în Moldova, ţara unde s-a născut, dar în care nu a putut profesa la standardele pe care simţea că le poate atinge.

Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi, un spital cu dotări moderne şi reuşite remarcabile. O spun cei peste 28 de mii de pacienţi care ajung anual aici. Parte a succesului este directorul Grigore Tinică, medicul care a trecut Prutul în 1998.

Vorbeşte simplu despre examenul prin care a câştigat postul de director. Iar despre ce a urmat, ne-a spus în câteva cuvinte.

Acum e mândru de reuşită. Spitalul ieşean e unul de referinţă într-o Românie în care banii pentru Sănătate sunt mereu prea puţini.

Adesea, pacienţii revin la medicul-director doar ca să îi dăruiască icoane care să-l vegheze şi să-i dea puterea să-i ajute şi pe alţii. Şi oamenii vin din toată România.

Colegii nu reuşesc să îl privească doar ca medic, sau doar ca manager. Iar asta li se pare un mare noroc.

În ceea ce-l priveşte, profesorul Tinică îşi doreşte un singur lucru: să aibă timp mai mult. Vine dimineaţa la 7 şi uneori pleacă aproape de miezul nopţii.

Ştie că în ţările occidentale ziua de muncă durează mai puţin şi e mai bine plătită. Dar a refuzat toate ofertele primite.