Era o tânără frumoasă, de 18 ani, care în timp ce aştepta troleibuzul, într-o staţie din Chişinău, s-a trezit că i se propune rolul principal în filmul "Poienile Roşii", în regia lui Emil Loteanu.

Primul răspuns a fost un refuz. A acceptat cu greu şi de-aici a început povestea unei cariere de succes. Poveste spusă nouă, chiar de Svetlana Toma, ai cărei ochi au rămas la fel de vii şi de frumoşi cum îi ştiam din rolul Radei, eroina peliculei "Şatra".

Când cinematografia din Moldova nu i-a mai cerut nimic, Svetlana Toma avea încă multe de spus. Aşa că a ales să plece la Moscova, unde şi-a continuat cariera.

În 1965 venise de la Bălţi la Chişinău, cu gândul la Facultatea de Drept. Nu avea legătură cu lumea filmului. Iar când Loteanu a insistat să-i ofere rolul din "Poienile Roşii" a răspuns imediat.

Numai că echipa care se ocupa de film a insistat până a convins-o să treacă şi de opoziţia părinţilor. Pasul următor care i-a decis cariera a fost rolul din "Şatra", care stă de zeci de ani în inimile multor cinefili din toată lumea.

Filmul a trecut graniţele URSS şi a făcut istorie. Iar Svetlana Toma a trecut graniţa Moldovei spre Moscova. Abia aici şi-a găsit împlinirea ca actriţă. Dar sufletul i-a rămas mereu acasă, deşi cuvintele i se mai amestecă în rusă şi română.

De fapt, numai amintirile o mai leagă de Moldova. Părinţii şi rudele de aici s-au prăpădit. Svetlana ne-a mărturisit că poartă Chişinăul în suflet, dar şi că i-ar fi dor să-l mai vadă.

Şi dacă cineva nu a înţeles mesajul, iată-l spus încă o dată:

E o femeie frumoasă, care a iubit şi a fost iubită, a avut şi are succes profesional. Însă nu trăieşti din ce a lăsat în urmă.

Svetlana aşa a făcut. În anii '90 nu putea trăi din puţinii bani câştigaţi cu rarele spectacole în care juca. Aşa că lucra şi la o firmă privată. Însă tot scena a rămas dragostea dintâi. Motivul este unul simplu:

Înainte de a ne despărţi, Svetlana ne-a mai spus ceva despre crezul său de-o viaţă. Este un mesaj pentru toţi oamenii, indiferent de locul în care se află şi de meseria pe care o au : "Să nu-ţi fie jale de tine, să nu-ţi fie jale de emoţiile tale, să nu jeleşti. Să lucrezi, să transmiţi energie. Asta e frumos".