Şi-a trăit viaţa în faţa tablei de şah. Iar sportul minţii i-a adus zeci de premii naţionale şi internaţionale. Este mare maestru internaţional, campioană mondială la juniori şi campioană europeană. Dar are şi o neîmplinire - că nu reprezintă Moldova în marile competiţii. Totuşi, de câte ori are ocazia Elmira Scripcenco spune cu mândrie că este moldoveancă.

Elmira povesteşte că a început să joace şah pe când avea doar 4 ani. Nu trecea zi fără să nu îi înfrunte pe mama sau pe tata.

Dacă mama era mai îngăduitoare, în schimb tata, marele şahist Tudor Scripcenco, era neiertător.

Mama Elmirei, maestrul în şah Naira Agababean, povesteşte că soţul ei şi-a dorit ca Elmira să devină o mare şahistă încă de când a adus-o pe lume.

Acum când tatăl ei nu mai e, Elmira mărturiseşte că îi datorează lui Tudor Scripcenco toate premiile. Şi nu sunt deloc puţine.

Tot şahul i l-a adus şi pe primul soţ. Dar şi pe Laurent Fressinet, cel care îi este partener de viaţă în prezent, tot în faţa tablei de şah l-a cunoscut.

Momentul în care a decis să joace sub culorile Franţei a fost unul dificil pentru Elmira.

Dar în scurt timp, Elmira a reuşit să dovedească faptul că nu contează unde te naşti. Importante sunt ambiţia, dăruirea, pasiunea.

Puţinul timp liber pe care îl are îl petrece cu fiica ei, care are numai patru ani.

Şi totuşi, undeva în adâncul sufletului ei, are un mare dor de Moldova.

Şi, pentru Moldova ei, speră ca într-o zi să devină campioana lumii la şah. În 2001 a fost la un pas de marele premiu.

Dar viitorul o cheamă...