Dacă atunci când vedem un copil care plânge la apariţia medicului ne dăm seama imediat că avem de-a face cu un copil care a avut o experienţă neplăcută la medic (injecţii sau intervenţii care i-au creat disconfort, durere), pare cel puţin ciudat să vedem un comportament asemănător la adulţi.

Acest lucru este, însă, întâlnit şi, chiar dacă nu apar reacţii neapărat la simpla vedere a medicului, în momentul în care se impune administrarea unor tratamente injectabile sau, chiar mai grav, a unei intervenţii chirurgicale, există persoane care pot reacţiona asemănător celor mici, respectiv să-şi manifeste teama.

Psihologii, însă, explică acest fenomen foarte simplu.

„Această frică apare de cele mai multe ori în copilărie, din cauza unei experienţe traumatizante la medic (durere, panică, zgomot de freză la stomatolog, miros de spirt asociat cu durerea).

Astfel, conştientizarea că există o tulburare, o disfuncţionalitate în corpul nostru provoacă o stare de angoasă, tensiune, cum că ceva nu este în regulă cu starea noastră de sănătate”, explică psiholgul clinician Dana Crişan.

O altă cauză, mai spune ea, se referă la lipsa încrederii în medici, lucru care poate duce la o serie de efecte colaterale.

„Astfel, sunt persoane cu accente de ipohondrie şi se adresează nu unui doctor, ci mai multor specialişti, pe motiv că sigur a greşit interpretarea simptomelor şi analizelor şi, prin urmare, a tratamentului.

Cu încredere, recomand găsirea unui doctor deschis întrebărilor şi care se potriveşte "profilului" fiecăruia, ajută la limitarea timpului petrecut în sala de aşteptare.

De asemenea, este dezirabil ca persoana în cauză să fie însoţită de cineva de încredere”, mai spune psihologul.

Teama de medic, însă, poate fi învinsă, mai arată specialiştii. ”Frica de doctor, de halat alb, de injecţii este, ca orice fobie, vindecabilă (ca şi cea de sţii închise, insecte, înălţimi, apă etc).

Amânarea mersului la doctor accentuează această frică, se găsesc scuze şi amânari, iar problema de sănătate se agravează.

Frica de a-ţi pierde constrolul, cunoştiinţa, leşin, de a nu fi stăpân pe propria persoană, vin la pachet”, arată psihologul clinician Dana Crişan.

Totodată, mai spune ea, informarea este foarte importantă, de aceea recomandă discuţia deschisă, poate chiar întocmirea unei liste cu întrebări pentru a clarifica potenţialele nelămuriri în legătura cu diagnosticul.

În ceea ce-i priveşte pe cei mici, atunci când se lovesc de această problemă, cei care trebuie să ia măsuri sunt părinţii, iar acestea sunt foarte simple.

„Dacă cel mic e luat ca însoţitor la vizitele periodice la doctor, la controale regulate, inspiră copilului că nu are motive să se teamă şi că părinţii nu păţesc nimic.

Uneori fobia e un răspuns la un comportament învăţat”, mai explică Dana Crişan. În cazurile grave, când nimic nu funcţionează, specialiştii recomandă psihoterapie.
adevarul.ro