Prezenţa acestor urme de "apă magmatică" - lichid din interiorul satelitului natural al Terrei - sugerează existenţa unui zăcământ bine ascuns sub suprafaţa Lunii, spun autorii acestui studiu.

Aceasta este pentru prima dată când acest tip de apă este descoperit, fapt care s-a întâmplat cu ajutorul instrumentului de cartografiere minerală al NASA Moon Mineralogy Mapper, instalat la bordul sondei Chandrayaan-1, lansată pe orbită în octombrie 2008.

Descoperirea confirmă rezultatele unor analize recente ale unor eşantioane de rocă colectate şi aduse pe Terra în timpul misiunilor din programul Apollo, în anii 1960.

"Acum că am stabilit că această apă provine probabil din interiorul Lunii, putem începe să o comparăm cu alte caracteristici de la suprafaţa satelitului", a explicat principalul autor al acestui studiu, Rachel Klima, de la laboratorul de fizică aplicată al Universităţii Johns Hopkins (Maryland, SUA).

Timp de zeci de ani, cercetătorii au crezut că rocile prelevate de pe Lună erau seci şi că urmele de apă depistate în ele erau rezultatul unei contaminări cu surse terestre.

"Această apă magmatică internă ne oferă şi indicii privind activităţile vulcanice de pe Lună şi despre compoziţia internă a acesteia. Acest lucru ne ajută să abordăm anumite chestiuni privind modul în care Luna s-a format şi modul în care procesele magmatice au evoluat atunci când aceasta s-a răcit", a mai spus Rachel Klima. 

Astronomii vor putea să verifice acum observaţiile despre "faţa ascunsă a Lunii", care se află departe de locurile unde navetele Apollo s-au plasat în urmă cu patru decenii.