Izbucnirea Revoluţiei Ruse în februarie 1917 şi, mai ales, puciul bolşevic prin care Lenin a luat puterea în noiembrie acelaşi an, au dus la dezmembrarea Imperiului Ţarist. Comunismul - care va provoca zeci de milioane de victime în Rusia - a oferit pe 27 martie 1918 o şansă imensă României, scrie scrie digi24.ro.

Evoluţiile care au dus la Unirea Basarabiei cu România au început în 1917. În februarie, la Sankt Petersburg izbucneşte Revoluţia Rusă. Revendicările democratice, nevoia de instaurare a unui regim reprezentativ, imaginea proastă a familiei imperiale, au dus în martie la abdicarea ţarului Nicolae al II -lea.

Unda cererilor democratice de la Sankt Petersburg a ajuns în Basarabia în aprilie. Şefii obştilor săteşti cereau autonomie administrativă, culturală şi economică şi convocarea unei adunări reprezentative care să adopte legile necesare. Pe 1 mai, la Odesa, a avut loc o adunare a 10 mii de soldaţi şi ofiţeri români basarabeni a expus aceleaşi revendicări plus crearea unei armate separate de cea ţaristă - aşa-numitele cohorte moldoveneşti. Clerul a cerut la rândul său autonomie, concret, mitropolit român în fruntea Bisericii care să nu depindă de Sankt Petersburg.

În vară a luat fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc cu misiunea declarată de a obţine autonomia Basarabiei. Era a cincea încercare a românilor de avea propria formaţiune politică. Liderii politici basarabeni convoacă printr-un organism revoluţionar numit Comitetul Militar Central - o adunare a 400 de soldaţi şi ofiţeri - delegaţi a peste 300 de mii de basarabeni. Reuniunea a avut la între 5 şi 7 noiembrie 1917.

„Am avut parte de acest congres care a luat doua deziderate majore: Proclamarea autonomiei Basarabiei şi convocarea unui Parlament al Basarabiei. În scurt timp, datorită eforturilor pe care le vor întreprinde cei care vor fi delegați în acel birou de organizare al Sfatului Ţării, se va produce acest eveniment istoric”, afirmă Ion Varta, istoric.

Sfatul Ţării, întrunit pentru prima dată la 4 decembrie, avea 138 de membri. Majoritatea 70% erau români, restul ruşi, ucrainieni, bulgari, germani şi evrei. La mijlocul lui decembrie, Sfatul Ţării proclamă Republica Federativă Democratică Moldovenească în teritoriul dintre Prut şi Nistru, îl alege preşedinte pe Ion Inculeţ şi şef al Consiliului Director, adică al guvernului provizoriu, pe Daniil Ciugureanu.

Dar tânăra republică are puţine şanse de supravieţuire. Pe 7 noiembrie, la Sankt Petersburg, avusese loc lovitura de stat prin care Vladimir Ilici Lenin şi Leon Trosky preluaseră puterea în Rusia. Cele două decrete ale Consiliului Comisarilor Poporului - decretul asupra păcii şi cel asupra pământului au aruncat Imperiul în haos. La 20 noiembrie, Ucraina şi-a proclamat independenţa, dar instabilitatea politică este maximă.

Pe 21 decembrie, pentru a stăvili dezordinile care izbucniseră şi aici, Consiliul Director de la Chişinău cere ajutorul guvernului român aflat în refugiu la Iaşi. Autorităţile române refuză iniţial intervenţia. Problemele statului român, redus de ocupaţia germană la numai o treime din teritoriu, erau deja uriaşe. Vestea armistiţiului cu Germania anunţat de bolşevici a dus la dezmembrarea trupelor ruseşti din zonă, trupe până atunci aliate cu armata română.

Sute, mii, zeci de mii de soldaţi ruşi părăseau în debandadă linia frontului şi veneau, erau deja infectați de această propagandă bolșevică, erau înarmați, erau hămesiți de foame, erau periculoşi.

Situaţia risca să devină catastrofală pentru întreaga regiune. Pe fondul dezordinilor, unul dintre capii comunişti, Cristian Racovski, evadat din arestul de la Iaşi, şi cantonat la Odessa, prefigura o federaţie bolşevică în Balcani, fără România pe hartă.

La 17 ianuarie 1918, trupele bolşevice ocupă Chişinăul. Executivul basarabean apelează din nou la Armata Română şi primeşte sprijinul a 2 divizii de infanterie. Sfatul Ţării revine în fruntea republicii. Pe 6 februarie, Basarabia îşi declară independenţa totală faţă de Rusia. Bolşevicii trecuseră la naţionalizare, colectivizare, mutaseră capitala de la Sankt Petersburg în cetatea medievală a Kremlinului de la Moscova şi dăduseră startul unui sângeros război civil. Liderii politici de la Chişinău înţelegeau că republica lor era complet lipsită de apărare.

Dezbaterile din Sfatul Ţării care au avut loc în încăperea care este acum sala de festivităţi a Academiei de Artă şi Muzică din Chişinău - au fost aprinse. Dar tabăra românească şi argumente strategice puternice. Ucraina independentă voia să încorporeze Basarabia, iar Moscova bolşevică să instaureze aici comunismul. Foarte important a fost mesajul lui Constantin Stere, basarabean, dar trimisul guvernului României în adunare.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, Unirea Basarabiei cu România. Formula folosită în Proclamaţia din 1918 - Unire conform cu "dreptul istoric, dreptul etnic şi cu principiul că popoarele să-şi hotărască propria lor soartă" se regăseşte în declaraţiile de unire adoptate începând din 24 ianuarie 2018 de peste 100 de localităţi din Republica Moldova.

Prestigiul lui Constantin Stere, devenit consilier al preşedintelui Sfatului Ţării, a contat enorm la 27 martie 1918. Născut la Soroca, cu studii liceale la Chişinău, tânărul Stere fusese deportat 3 ani în Siberia acuzat de narodnicism şi socialism. După eliberare, a studiat Dreptul la Iaşi. Avocat, obişnuia să publice articole polemice în ziare de stânga. În 1895, a obţinut cetăţenia română printr-o lege specială semnată politicienii conservatori de care se apropiase. Acest "român din Basarabia" rămâne în cercurile social-democrate şi poporaniste, dar se înscrie în Partidul Naţional Liberal. În perioada reformelor ruseşti din 1905, se întoarce la Chişinău, şi alături de Ion Inculeţ, Pan Halipa, Ion Pelivan şi Alexei Mateevici scoate primul ziar de limbă română - Basarabia. Publicaţia este însă repede interzisă de autorităţile ţariste astfel că Stere revine în România.

La izbucnirea primului război mondial, basarabeanul pledează alături de conservatori pentru tabăra Puterilor Centrale. Avertiza asupra pericolului rusesc şi pleda pentru recuperarea Basarabiei.

Dar după moarea lui Carol I, România s-a alăturat Antantei şi a intrat în război pentru Transilvania. Puciul bolşevic din noiembrie 1917 care a distrus Imperiul Ţarist a oferit românilor şansa de a-şi reface şi frontiera de pe Nistru. Guvernul Marghiloman de la Bucureşti a găsit în Constantin Stere cel mai bun mediator în discuţiile de la Chişinău. Rezultatul nu s-a apropiat de unanimitate, dar majoritatea de 86 de voturi din 138 a salvat Basarabia.