Din 1990, când a fost instituită funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, legislaţia privind alegerea şefului statului a fost modificată de câteva ori. Iniţial, preşedintele era ales de Parlament, apoi prin vot direct de către cetăţeni. Începând cu anul 2000, după modificarea articolului 78 al Constituţiei, Parlamentul alege şeful statului, cu cel puţin 61 de voturi.

În 1990, a fost ales Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova. Un an mai târziu, după proclamarea independenţei, Snegur a fost reales prin vot direct. Pe 1 decembrie 1996, Petru Lucinschi a câştigat cu aproximativ 54 la sută din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Lucisnchi a fost învestit în funcţia de preşedinte pe 7 ianuarie 1997. Pe 5 iulie 2000, Constituţia a fost modificată, astfel încât preşedintele să fie ales de Parlament. În decembrie 2000, după trei tentative, Parlamentul nu a reuşit să aleagă preşedintele ţării. Legislativul a fost dizolvat şi au fost organizate alegeri parlamentare anticipate.

Pe 4 aprilie 2001, preşedinte a fost ales Vladimir Voronin, pentru care au votat 71 de deputaţi comunişti. Patru ani mai târziu, Voronin a fost reales, cu 75 de voturi ale comuniştilor, creştin-democraţilor, democraţilor şi social-liberalilor. Pe 20 mai şi pe 3 iunie 2009, au avut loc două tentative eşuate ale comuniştilor de a o alege pe Zinaida Greceanâi în funcţia de preşedinte. Comuniştii deţineau 60 de mandate în parlament şi nu 61, cât era necesar. Iar celelalte partide parlamentare au refuzat să participe la alegerea lui Greceanâi.

Ulterior, Legislativul a fost dizolvat şi au fost anunţate alegeri parlamentare anticipate. După scrutin, s-a format o nouă majoritate parlamentară. Pe 10 noiembrie 2009, în funcţia de preşedinte a fost propus şeful Partidului Democrat, Marian Lupu. El a fost votat doar de 53 de deputaţi din coaliţia majoritară. La fel s-a întâmplat şi pe 7 decembrie, când Alianţa pentru Integrare Europeană a încercat din nou să îl aleagă pe Lupu.