Regina Elisabeta a II-a s-a aflat pe tron 70 de ani, fiind cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii. A fost respectată, iubită, apreciată și prețuită de o întreagă națiune pentru înțelepciunea și curajul de care a dat dovadă, încă de la începutul domniei, când avea doar 26 de ani.

Regina Elisabeta a II-a s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind fiica prinţului Albert şi a Elisabetei Bowes-Lion. În 1936, cursul vieţii prinţesei Elisabeta avea să se schimbe odată cu moartea suveranului George al V-lea, bunicul său, de care era foarte apropiată. În momentul declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, alături de sora sa mai mică Margaret, au fost trimise la Castelul Windsor. Prinţesa Elisabeta l-a întâlnit pe Philip Mountbatten pe când avea doar 13 ani. Cei doi au ţinut legătura, devenind peste ani îndrăgostiţi. Căsătoria a avut loc la 20 noiembrie 1947. Prinţul Philip a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh.

Cei doi au avut patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului, prinţesa Anne, prinţul Andrew şi prinţul Edward. Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953.

Anul acesta, Casa Regală a Marii Britanii a marcat 70 de ani de domnie ai Reginei Elizabeta a II-a.

În cei 70 de ani de domnie, suverana britanică s-a confruntat cu situaţii complexe, de la criza Suezului, la războiul pentru Insulele Falkland, inflaţie, greve, recesiune, Brexit sau divorţurile din familia regală. A fost martora Războiului Rece şi a căderii comunismului şi a războaielor din Vietnam, Afganistan sau Irak. Regina a lucrat cu 14 prim-miniştri, iar cu două zile înainte să moară a acceptat-o şi pe Liz Truss în funcţia de premier, fiind și ultimul act oficial pe care l-a semnat.