Victimele primului val de deportări staliniste sunt comemorate astăzi în Chişinău şi în mai multe localităţi. Acum 76 de ani, mii de moldoveni au fost urcaţi în trenuri şi duşi cu forţa la mii de kilometri în Siberia şi Kazahstan, doar pentru că regimul i-a considerat periculoşi. În Capitală, în memoria celor care nu s-au mai întors din surghiun a fost organizat un marş şi oficiată o slujbă religioasă. 

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări staliniste în Basarabia şi Bucovina de Nord. Atunci, Andrei Golban din Chiştelniţa, raionul Teleneşti, avea doar trei ani. Împreună cu mama sa şi cei doi fraţi el a fost deportat în Siberia.

"Ţin minte cum am murit pentru prima dată...M-au pălit, m-au bătut cu picioarele şi m-au aruncat sub scaun. O servitoare m-a găsit pe mine, când era cam spre seară", a spus Andrei Golban.

Iar Leonid GavrilOvici din satul Tudora, Ştefan Vodă, în 1941 avea 15 ani. Împreună cu cei patru fraţi el a fost deportat în Kazahstan, unde s-a aflat trei ani:

"Trăiam la fermă şi paștiau vacele. Pe urmă s-a început război. Nouă ne-a spus că suntem duşmani ai poporului, eram flămânzi, dezbrăcaţi, în 1944, fratele în 15 februarie a murit".

Flori în memoria victimelor deportărilor au fost depuse şi de preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, premierul Pavel Filip şi liderul PL, Mihai Ghimpu.

"O pagină neagră şi plină de lacrimi în istorie. Imaginaţi-vă, ca să dăm seamă, numărul sutelor de mii de oameni care au suferit, imaginaţi-vă că doar pentru primul val au fost pregătite peste 1.300 de vagoane", a spus Andrian Candu.

"Lecţia trebuie să fie învățata de către toţi, pentru că şi astăzi avem din cei în Republica Moldova care încearcă să reabiliteze acest regim", a menţionat premierul pavel Filip.

"Aici este durerea noastră, aici s-a adunat din toate colţurile fostei Basarabiei Ideologie impusă cu forţă întotdeauna aduce la tragedii", a conchis Mihai Ghimpu.

La prima operaţiune de deportare, din iunie 1941, în listele funcţionarii sovietici au fost incluşi aproape 33 de mii de oameni din Basarabia şi Bucovina de Nord. La întocmirea lor s-a ţinut cont de activitatea capului familiei, de averea lui şi de faptul dacă a colaborat cu administraţia românească. Celelalte operaţiuni au fost în iulie 1949 şi aprilie 1951.