Dacă în noaptea muzeelor aceste instituţii au fost luate cu asalt de miile de vizitatori, acum sunt aproape pustii. Şi cam aşa arată în fiecare zi a anului. Pe de o parte, directorii muzeelor spun că dacă ar avea fonduri ar organiza expoziţii atractive, care ar aduce mulţi vizitatori. Pe de altă parte, Ministerul Culturii dă vina pe modul în care îşi fac treaba cei pe care-i desemnează la conducerea muzeelor. Prin urmare, avem muzee care "stau cu mâna întinsă" la bugetul statului, dar nu le bagă nimeni în seamă. Deci, nici gând să putem duce un copil la muzeu, să înţeleagă istoria acestui neam sau ce înseamnă flora şi fauna Moldovei. Care sunt şansele ca lucrurile să se schimbe în cel mai scurt timp?

De la an la an, Noaptea Muzeelor devine un reper şi pentru moldoveni, care au prins gustul acestui eveniment, organizat o singură dată pe an. Este prilejul cu care vizitatorii se înghesuie mai ales la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie din Chişinău. Există şi o explicaţie. Aici se organizează un program suplimentar, atractiv pentru toate categoriile de public.

Anul acesta, oaspeţii au fost însoţiţi prin săli de zâne, amazoane, prinţi şi prinţese, paji de curte şi bufoni. De acest lucru s-au bucurat mai ales copiii.

Nici adulţii n-au ezitat să se bucure din plin de compania personajelor de epocă, să intre într-un joc de demult sau chiar să probeze câteva haine militare.

"Mi-a plăcut chiar şi cred că-mi stă şi bine", a spus o tânără.

Muzeul nu are buget să angajeze figuranţi, aşa că personajele au prins viaţă graţie unor studenţi care îşi asumă voluntar rolurile. Iată ce au spus aceştia:

"Din interes, dorim să participăm la aceste activităţi, vreau să încerc ceva nou pentru mine.

"Nu ne plătesc, din plăcere, pură plăcere."

Dar, odată ce a trecut Noaptea Muzeelor, sălile redevin pustii pentru restul anului. Oamenii spun că nu au motive să mai ajungă pe aici, dar ştiu ce anume i-ar atrage. Iată ce au menţionat ei:

"Noaptea Muzeelor. Într-o zi obişnuită, când vii aici nu este nimeni, şuieră vântul."

"Nu se face publicitate la evenimentele de la muzeu, de aceea oamenii nu vin."

"Expoziţii noi, ansambluri de muzică şi dans, meşteri populari, ducem lipsă de toate acestea."

"Poate că lucrătorii muzeelor ar trebui să pregătească nişte activităţi în plus, ca să promoveze cultura Moldovei, că lumea nu ştie."

"Publicul ar veni. Sunt sigură că sunt oameni interesaţi de istorie, de cultură şi de frumos."

Într-o zi obişnuită, liniştea sălilor Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie abia e tulburată de paşii a câte unui vizitator care se apropie de vitrinele în care exponatele îşi dorm somnul de veacuri. Pustiu este şi la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, chiar dacă directorul de programe educative, Tatiana Tihmanovschi, susţine că lucrurile nu stau chiar aşa. "Am participat la un concurs european „Cel mai bun muzeu al Europei„ şi am intrat în finala acestui concurs, anume datorită concepţiei noastre muzeale", a menţionat aceasta.

Aşa o fi. Dar totuşi, unde sunt vizitatorii???

"Nu în fiecare zi avem mulţi vizitatori. Este un specific, deoarece lumea îşi programează şi alte activităţi", a explicat Tatiana Tihmanovschi.

Sălile sunt pustii şi la Muzeul Zemstvei, care, la fel ca majoritatea instituţiilor de acest gen din Moldova, are nevoie de restaurare şi de bani pentru reorganizare. Deocamdată, e un spaţiu ce găzduieşte acţiuni şi expoziţii ale unor organizaţii neguvernamentale.

"Noi am folosit ceea ce era aici, de exemplu, fotoliile pe care le-am reparat. Multe am adus", a spus membrul ONG-ului Artlabirint, Alexandru Voroniuc.

În ţară avem 119 muzee, dintre care peste 100 sunt în gestiunea autorităţilor locale, doar câteva în proprietate privată şi 6 sub coordonarea directă a Ministerului Culturii. Directorii muzeelor naţionale abia reuşesc să împartă puţinii bani pe care-i alocă statul pentru serviciile de întreţinere şi salariile angajaţilor.

"Din bugetul statului nu avem nici un bănuţ pentru a organiza astfel de manifestări şi expoziţii. Dacă ar fi şi din partea Ministerului Culturii, ne-ar reuşi mai multe", a remarcat directorul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie, Eugen Sava.

"Publicitatea cred că este cel mai slab punct al instituţiilor muzeale, fiindcă este imposibil să faci publicitate fără bani. În Chişinău nu există un loc unde muzeele ar putea să-şi afişeze activităţile pe care le au", a punctat directorul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Mihai Ursu.

Viceministrul Culturii, Gheorghe Postică, ştie cum stau lucrurile, însă nu are soluţii. "Există în bugetul muzeelor şi o cotă financiară destinată organizării activităţilor muzeale, inclusiv pentru promovare, dar această cotă este foarte mică, insuficientă. Şi dacă se întâmplă să curgă acoperişul, atunci toate celelalte nu mai au importanţă, deoarece se distruge patrimoniul", a precizat Postică.

Anii trec şi vorbele nu ajută nici la repararea clădirilor, nici la valorizarea exponatelor. Ce să mai vorbim despre achiziţii noi sau acţiuni de anvergură.

"Închipuiţi-vă că 90 la sută dintre toate muzeele pe care le avem în Moldova sunt într-o sală de aşteptare, într-o sală de reanimare. Ele necesită urget o intervenţie sau un transplant, să spunem aşa. Dacă managerii acestor instituţii vor avea un plan de marketing, ca să-şi dezvolte programele şi produsele expoziţionale... Problema nu este că ei nu au ce propune, în muzee astăzi sunt expuse doar 7% din tot ce deţine statul. Noi avem peste un milion 41 de mii de obiecte pe care le putem prezenta", a informat expertul în politici culturale Ghenadie Şonţu.

O problemă este faptul că, atâţia câţi sunt, banii câştigaţi în urma vânzărilor de bilete merg întâi în buzunarul statului, abia apoi în cel al muzeelor. Dar, surpriză. Uneori nu mai ajung aici.

"Serviciile au fost oferite muzeului, iar noi nu putem să plătim banii aceştia, fiindcă nu sunt bani. Dacă ar fi o autonomie financiară, atunci da. În ţările europene, muzeele singure îşi fac bugetul, singure cheltuiesc acest buget şi nu le dă nimeni indicaţie. Respectiv, şi acum poate să fie un sunet sau o indicaţie: trebuie de făcut expoziţia respectivă. Sau uite, va veni la tine acela şi faci expoziţia aceasta. Dar, de ce să fac eu expoziţia aceasta, că eu am planul meu?", s-a indignat directorul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie, Eugen Sava.

Vă mai amintiţi expoziţia de acum doi ani, când a fost adus de la Bucureşti Stindardul lui Ştefan cel Mare? Atunci a fost numărul-record de vizitatori din istoria muzeelor din Moldova - peste 30 de mii. Culmea este că statul a rămas dator muzeului.

"Eu am spus că pentru a organiza acestă expoziţie sunt necesare unele condiţii de securitate, pe care atunci muzeul nu le avea.- Faceţi! Şi o să vă întoarcem cheltuielile. S-a făcut şi nu s-a întors. E o sumă mare, jumătate de milion. Ne spun: La anul o să vă dăm. A trecut anul, nu avem. Deja trenul a plecat! Consider că este iresponsabil", a declarat Eugen Sava.

Ce să vezi, la Ministerul Culturii nu se ştie despre acest lucru. "Nu pot să vă răspund, pentru că nu ştiu despre ce este vorba", a comentat viceministrul Culturii.

Iar dacă vă întrebaţi de ce în Moldova nu prea ajung expoziţii internaţionale, care ar atrage cu siguranţă vizitatorii, vă spunem noi: fiindcă nu a mişcat nimeni un deget să schimbe regulamentul potrivit căruia plata devamării este calculată din preţul de asigurare al exponatului. Cine să dea atâţia bani?

"Este problema aceasta, a devamării", a confirmat Gheorghe Postică.

"Noi trebuie să facem declaraţii vamale, să facem devamare, trebuie să facem asigurare, parcă am fi adus în ţară sau scos din ţară un lot de mărfuri şi lucrul acesta este destul de straniu pentru noi", afirmă directorul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Mihai Ursu.

"Noi venim cu colecţiile noastre şi pentru aceasta trebuie să şi plătim? Asta voi trebuie să ne plătiţi nouă. Dacă, de exemplu, suma de asigurare este de 20 de mii de dolari, că sunt aşa piese, poate să fie şi 11.38 100 de mii de dolari, poate să fie şi 7 milioane de dolari, respectiv, 0.04 procente, pare că e un procent mic, dar dintr-un milion de dolari, vă daţi seama ce taxă trebuie să plătească muzeul", a remarcat directorul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie, Eugen Sava.

Aşa că nici exponatele străine nu ajung pe la noi, nici ale noastre nu pleacă prin alte ţări. Cu o excepţie – atunci când costurile sunt suportate de vreo ambasadă. În restul lumii, lucrurile stau altfel.

"Închipuiţi-vă că astăzi, lucrarea asta este la Londra, mâine, fără nici un impediment este la Barcelona. Şi-apoi, dacă nu sunt impedimente cu vama Republicii Moldova, ar putea fi şi la Chişinău. Avem impedimente. Noi nu avem jurişti în cadrul Ministerului Culturii, care să preia inteligent experienţa din cadrul Uniunii Europene, cel puţin. Sunt legi, acorduri, în baza acordurilor internaţionale, orice produs trebuie să călătorească liber", a relatat expertul în politici culturale Ghenadie Şonţu.

Pentru ca să rezolve într-un fel problema finanţării muzeelor, Guvernul a majorat, anul trecut, preţul biletelor. Copiii plătesc cinci lei, iar adulţii, 10 lei. Dar nu e de ajuns.

"O vizită la muzeu trebuie să coste mai mult decăt o călătorie în maxi-taxi şi decât o îngheţată. Dacă nu apreciem la justa valoare patrimoniul nostru, atunci atitudinea este aceeaşi, după cum îl apreciem noi pentru biletul acesta de intrare în muzeu. Muzeele analogice care sunt în Ucraina, în Belarus şi în Rusia au cel mai mic preţ de intrare 5 euro", a spus Mihai Ursu.

Dincolo de acest aspect, niciun oficial din domeniu nu recunoaşte că, de fapt, secretul atragerii mai multor vizitatori ţine de diversificarea ofertei comerciale.

"Într-un muzeu să fie amenajată o cafenea sau o sală de dezbateri, o sală de joc pentru copii, o sală pentru adulţi, în care ei vin şi învaţă ceva nou. O sală de cinema, o sală de mediatecă. În Occident, deoarece am vizitat muzee şi la New York, şi la Tel-Aviv şi la Berlin, Strasbourg, în toată lumea, muzeele foarte bine se isprăvesc cu această sarcină. Asta se întâmplă în întreaga lume, asta se va întâmpla în Moldova în 10-15 ani, dacă Ministerul Culturii va avea o strategie de salvgardare a patrimoniului cultural mobil, prin intermediul muzeelor", a recomandat Ghenadie Şonţu.

Pe de altă parte, funcţionarii de la Ministerul Culturii ne asigură că la o astfel de strategie se lucrează în prezent.

"Schimbarea managementului instituţiilor muzeeale, aceeaşi problemă am abordat-o şi în proiectul Strategiei de dezvoltare a culturii 2020. Această strategie a fost finalizată şi acum va fi propusă spre aprobare, la Guvern şi în Parlament", a comunicat Gheorghe Postică.

Când? Nu se ştie. Niciun Parlament şi niciun Guvern n-au dat semne că înţeleg un lucru simplu: moartea muzeelor înseamnă îngroparea istoriei. Iar generaţiile viitoare riscă să ajungă să vadă doar poze pe Internet cu vestigii care înseamnă file din istoria acestui neam.