Chişinăul este o Capitală europeană, dar în multe privinţe, doar cu numele. La multe capitole suntem în urma capitalelor din alte ţări europene - cum ar fi staţiile de aşteptare a transportului public. Marea lor majoritatea arată de parcă ar fi trecut prin război: ruginite, deteriorate, cu geamurile sparte, fără acoperiş sau cu bucăţi desprinse şi cu scaune rupte pe care ţi-e teamă să te aşezi. Acestea sunt condițiile în care așteaptă pasagerii sosirea microbuzelor și troleibuzelor.

La una dintre staţiile de pe strada Izmail din sectorul centru al Capitalei structura a fost pusă pe patru pietre, iar de pavaj, nici vorbă.

O altă staţie lăsată de izbeliște am găsit pe strada Vissarion Belinski din sectorul Buiucani al Capitalei. Când e ploaie, oamenii sunt nevoiţi să stea în staţie cu umbrelele, pentru că acoperişul este ciuruit sau chiar lipsește.

Dintre cele peste 880 de staţii din Capitală, anul acesta au fost reparate 120. Edilii şi-au propus să renoveze 150 anul viitor.

Călătorii spun că majoritatea stațiilor au nevoie de reparații capitale, dar recunosc că de vină sunt şi unii oameni:

"Aşa-i la noi lumea. Faci un bine, dar ei distrug. Această staţie este demult distrusă".

"Au fost distruse acele mai vechi, dar au apărut şi altele noi, spre exemplu lângă Universitatea de Medicină".

Am vrut să vorbim cu viceprimarul Victor Chironda, să ne spună care este situaţia staţiilor de aşteptare din Chişinău. Acesta ne-a îndemnat să revenim joi cu un apel, pentru că are nevoie de timp să se documenteze.