Germanii vor trăi în mai puţin de o săptămână unul dintre cele mai importante evenimente politice, organizat o dată la patru ani.

Duminică, ei vor fi chemaţi să voteze parlamentarii din Bundestag. Aceştia, la rândul lor, vor decide cine va fi cancelarul care va conduce "motorul Uniunii Europene".

Au pornit două războaie mondiale pe care le-au pierdut, au trecut prin crize economice profunde, au fost divizați, dar tot timpul au reușit să se ridice și să devină și mai puternici. 

Germania este acum cea mai mare economie din Europa şi a patra putere economică din lume, după Statele Unite, China și Japonia. Contribuie cu peste 21 la sută la PIB-ul Uniunii Europene şi are una din cele mai mici rate de șomaj din Europa.

70 la sută din economia ţării este bazată pe servicii, 29 la sută - pe industrie şi doar un procent - pe agricultură. A exportat anul trecut mărfuri în valoare de 1,24 de trilioane de euro. Cea mai mare cotă, de 16,5 la sută, a revenit exportului de maşini și piese pentru ele.

Patru procente din bunurile exportate au fost medicamente.

Un produs mai puțin obișnuit, care a reprezentat un procent din exporturi, este sângele uman și cel de animale.

Germaniei nu i-a mers însă tot timpul atât de bine. După al Doilea Război Mondial, era în ruine. A renăscut ca pasărea Phoenix, dar i-a trebuit o jumătate de veac.

Germania (pentru voice over: pauză) a fost divizată în patru zone de influență de către Uniunea Sovietică, Statele Unite, Franța și Marea Britanie.

Același lucru s-a întâmplat și cu Berlinul.

După patru ani de la încheierea războiului, cele trei zone de influență ale statelor vestice s-au unit şi au proclamat Republica Federală Germană, iar oraşul Bonn a fost ales capitală. Jumătate de an mai târziu, sovieticii au creat Republica Democrată Germană. Capitala...în Berlinul de Est. 

De aici, cele două țări au luat-o pe drumuri diferite. Germania de Vest a beneficiat din plin de cele 1,5 miliarde de dolari acordate de americani ca să nu cadă în mâinile comuniştilor. Creşterea economică fără precedent a rămas în istorie drept ”miracolul economic german”. Germania de Est nu i-a putut ține pasul, dar a devenit la un moment dat cea mai prosperă economie din blocul comunist. În 1951, RFG a format, alături de alte cinci țări Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, predecesoarea Uniunii Europene, iar ulterior a aderat la NATO. Drept răspuns, RDG a intrat în componența Organizației Tratatului de la Varșovia, bloc militar comunist condus informal de sovietici.

De când au fost despărţite, cele două state au continuat să se îndepărteze. Doar că nivelul de trai din Germania de Vest şi dorinţa de a-şi reîntregi familiile i-au făcut pe mulţi estici să treacă în Vest. Două milioane au fugit în doar 13 ani.

În 1961 a început coşmarul tuturor germanilor. Regimul comunist a dat start construcţiei Zidul Berlinului, de frică să nu rămână fără cetăţeni.

Timp de 28 de ani, zidul a despărţit familii şi prieteni şi a devenit simbolul Războiului Rece și al divizării Europei. Peste cinci mii de estici au izbutit să ajungă în Vest, trecând peste sau pe sub Zidul Berlinului. O încercare destul de periculoasă care s-a dovedit fatală pentru alţi 140, împuşcaţi sau răniţi mortal de sârma ghimpată. Germanii din Est nu au mai vrut să recunoască hotarul şi au organizat proteste repetate împotriva conducerii comuniste. Acestea au culminat în 1989 când Zidul Berlinului a căzut.

După căderea zidului, conducerea comunistă a Germaniei de Est şi-a dat demisia. Ţara s-a divizat în patru landuri, în care au fost organizate primele alegeri democratice. Ulterior, în octombrie 1990, acestea au aderat la Germania de Vest. Drept urmare, Republica Democrată Germană a dispărut ca stat, dar a fost nevoie de zeci de ani pentru a șterge granițele economice. Potrivit autorităților de la Berlin, Estul se va ridica la nivelul de dezvoltare economică a Vestului abia în 2019.

Mulţi tineri moldoveni au făcut armata în Republica Democrată Germană. Ministerul Apărării nu deţine însă informaţii despre numărul acestora.

"Acest copac, noi cu fratele l-am sădit când am plecat în armată. Un cireş ca amintire şi gustăm cireşe din el şi în ziua de azi. unchiul: Noi am sădit şi un nuc, dar deja s-a uscat. Numai cireşul ne-a rămas ca amintire. Nucul şi-a trait viaţa lui. Cireşul e mai trainic",  a spus Petru Grișca. 

Fraţii Grişca din satul Popestii de Sus, raionul Drochia, au sădit cei doi pomi în toamna anului 1986 când au fost înrolaţi în armată.

"Au venit cu maşina şi ne-au luat şi am plecat. Două zile an stat în Chişinău. Până ne-au împărţit care şi încotro. Şi am nimerit în Simferopol",  a spus Petru Grișca.

Iniţial, trebuiau să ajungă în Afganistan, dar până la urmă nu au fost despărţiţi. În mare secret, şi pentru ei, şi pentru rude, au ajuns în oraşul Bernau din Germania. Călătoria de la aeroport până în orăşelul militar într-un tren marfar nu a fost deloc uşoară.

"A venit colaboratorul, ofiţerii din voinscaia ciastni. Ziua ne-o ales, aista mie, aista ţie. Aşa îi alegea, mă scuzaţi, ca cum oile. Şi de acolo tot în vagon şi toată noaptea, tot era secret, nu se vedea unde te duce şi să nu se vadă şi în ţara ceea, câţi soldaţi vin, câţi se duc",  a spus Victor Grisca.

"În Germania, eu eram cu, duceam produse alimentare. Toamna când se începea sezonul, duceam soldaţii la ei pe câmpurile lor, strângeam cartofi, roşii. Tot ce e necesar pentru bucătăria la soldaţi.Şi aduceam la noi în ciaste, şi acolo aveam tot cum puneam acasă, varză la murat, pepeni. Eu făceam pregătirea pentru iarnă." a spu Victor Grișca.

"Mă duceam până la sclad, nişte baze şi de acolo mă încărcam cu benzină, ce era, solearcă. Iarna căram la tancuri antifris să ne zapravlim. Am slujit în tancovîi polc", a spus Victor Grișca.

Peste doi ani au revenit acasă. Şi potrivit tradiţiilor militare, şi-au pregătit un album cu fotografii.

"La revedere Germania! Avionul era ca un simbol. La începutul paginii desenat pe c e maşină slujeam. Oraşul Bernau şi Krazul iubit. 730 de zile la care maşina fărâmă peretele şi soldaţii pleacă acasă",  a spus Victor Grișca.

"Când ne-am mobilizat acasă, ne-am gătit cemadanul, şi...cu toţii acasă. Din Germania, de acolo l-am cumpărat. "

Întâlnirea cu părinţii, dar mai ales cu mama, a fost destul de emoţionantă.

"Venea acasă şi a văzut lumină. A zis că nu dovedea să ajungă acasă. Din drum până în ogradă în părea drumul tare lung. Cu lacrimi pe ochi, nu avea răbdare să ne vadă. Doi ani de zile nu am fost acasă", a spus Victor Grișca.

Germania a recunoscut independenţa Moldovei în decembrie 1991, iar relaţiile diplomatice au fost stabilite peste jumătate de an.

Ea este atât un partener politic, cât şi unul comercial important. În Moldova sunt înregistrate aproximativ 430 de întreprinderi germane cu un capital de peste 700 de milioane de lei.

Germania ocupă locul 4 în topul ţărilor unde oamenii de afaceri din Moldova îşi duc mărfurile. Anul trecut, exporturile au fost de 126 de milioane de dolari. Le-am vândut germanilor mobilă, îmbrăcăminte şi cupru în diverse forme. În Germania au mai ajuns covoare moldoveneşti şi uleiuri esenţiale. Cifrele oficiale arată că nemţilor le plac fructele noastre, proaspete sau uscate şi sucul de fructe şi legume.

Pe gustul germanilor este, fără îndoială, şi vinul produs aici. Dar... se întâmplă să găsim şi în Moldova vinuri germane, cu istorie. Într-una din vinăriile noastre se păstrează cea mai veche sticlă cu vin de pe teritoriul ţării noastre.

"Vă rog să facem liniște! Suntem în apropierea celui mai tainic loc din Castel Mimi. Practic, în spatele acestei uși se află una dintre cele mai importante și impresionante colecții de vin din țară. Au acces doar în jur de cinci persoane pe an", a spus somelierul Cristian Gafin.

Licoarea, un vin de desert, a fost îmbuteliată în anul 1727 şi face parte din patrimoniul UNESCO. Eticheta o face să fie şi mai valoroasă, deoarece este dintr-o colecţie de 100 de exemplare care au ajuns în cosmos.

"Fiecare dintre aceste 100 de etichete au fost semnate de cosmonauții de pe stația spațială. Totuși, pentru a afla dacă ea a fost în cosmos, trebuie să o consumăm până la capăt. Nu ne gândim în timpul apropiat acest lucru să se întâmple", a spus somelierul Cristian Gafin.

Sticla cu un vin de desert a ajuns la castel în 2016. Până atunci a fost păstrată timp de aproape 300 de ani într-un beci al primăriei din oraşul german Bremen. Negocierile ca germanii să ofere sticla au durat doi ani. Cele mai notorii şi înstărite personalităţi din Bremen au acceptat ca aceasta să ajungă la Castel Mimi, pentru că au considerat că este un loc cu o încărcătură istorică specială. Deocamdată, este ascunsă de ochii vizitatorilor, dar unii au fost norocoși, pentru că excursia lor a coincis cu filmările echipei noastre.

"- Vin german. Un vin deosebit și unic. Vin care a fost și în cosmos. - Exact noi nu știm prețul acestei sticle. - Nu se vinde în orice caz."

Altă vinărie, alte vinuri cu istorie.

În beciurile de la Cricova se păstrează fabuloasa colecţie a lui Hermann Göring (Ghioring), ... mâna dreaptă a lui Adolf Hitler și comandantul Luftwaffe, forțele aeriene ale celui de-al Treilea Reich. După cel de-al Doilea Război Mondial, vinurile au fost luate de către soldaţii sovietici din vilele lui din Germania şi duse la Moscova, în calitate de trofeu. Ulterior, o parte din colecţie a fost transmisă vinificatorilor din Ucraina, Georgia și Moldova. Aici, la Cricova, în caze speciale, sunt păstrate, din 1967, cele două mii de sticle cu vinuri de elită precum: Mösel (Miozel), Bordeaux (Bordo), O Porto (O Portu), Tokay şi Chablis (Șabli). Au fost produse până în 1942, în renumite regiuni vinicole din Germania, Franța, Italia, Spania sau Portugalia.

Cea mai preţioasă sticlă din colecția lui Göring conține un vin de desert Ierusalim de Paști, produs în anul 1902 într-un număr foarte mic şi ar fi singura sticlă din acest lot care s-a mai păstrat. Aceasta, ca și întreaga colecție a vestitului comandant al trupelor aeriene naziste, este de neprețuit. Asta nu înseamnă că nu au fost încercări de a o cumpăra, dar... toate ofertele au fost refuzate.

"În anii '80 am primit o ofertă foarte interesantă din partea unui om de afaceri din Statele Unite, care susţinea că bunelul său a produs acest vin şi ne-a propus pentru această sticlă 150 de mii de dolari și patru mașini Cadillac", a comunicat PR managerul la combinatul Cricova, Rodica Căruntu.

O altă sticlă care face parte din colecția lui Goring este un lichior care are la bază 40 de ierburi medicinale. Se numește Jan Becher (Ian Beher) și a fost produsă în anul 1902 în Cehia.

În beciurile de la Cricova are caza sa și actualul cancelar al Germaniei, Angela Merkel. Ea a primit în dar 460 de sticle din partea combinatului în timpul vizitei pe care a făcut-o în 2011.

"Sunt vinuri cu marca Cricova, produse în anii 1990-1991. Aici chiar putem vedea câte sticle au fost luate, în jur de 11. Probabil este amatoare de bere", a comunicat PR managerul la combinatul Cricova, Rodica Căruntu.

Cifrele oficiale arată că şi moldovenilor le plac produsele fabricate de germani.

Anul trecut, am importat în valoare de peste 300 de milioane de dolari. Astfel, Germania este pe locul cinci în topul ţărilor, de unde preferăm să cumpărăm mărfuri.

Am adus medicamente de aproape 17 milioane de dolari, insecticide şi erbicide de aproape 14 milioane de dolari. Din Germania cumpărăm îmbrăcăminte atât nouă, cât şi second hand şi produse de igienă.

Anul trecut, am importat maşini în valoare de peste 25 de milioane de dolari.

Reporteri:
Tudor Ioniţă
Dumitru Grişca

Redactor:
Elena Cucu

Editor:
Nicolae Federiuc

Grafica:
Vitalie Iuraşco

Imagine:
Victor Cuzmin
Constantin Rogodanţev

Editor imagine: Alexandru Postolachi