Masatul este un instrument din arsenalul oricărui măcelar, bucătar profesionist sau amator pasionat de arta culinară.  Originile cuvântului, ca și ale uneltei, sunt turcești. Masatele sunt confecționate din diferite materiale, de exemplu, din ceramică și oțel.  Sunt forjate, dar de cele mai multe ori turnate în forme de tijă cilindrică sau de placă cu incizii de diferite tipuri. 

Trebuie ştiut că masatul nu ascute tăişul cuţitului, ci doar îndreaptă lama nivelând îndoiturile. De aceea în cazul în care cuţitul este într-adevăr tocit, masatul nu-i va fi de folos. Va fi nevoie de piatră de ascuțit. În afară de aceasta, contează marca oţelului din care este confecţionat cuţitul – dacă e prea moale, masatul o va deforma, dacă e prea tare, va luneca fără rost pe suprafaţa lamei.

Metodele de utilizare a masatului sunt vreo câteva. De exemplu, este ţinut în poziţie aproape verticală, iar cuţitul e tras succesiv cu fiecare parte a lamei de-a lungul masatului. Unghiul de înclinare între tăiş şi masat este de circa 20 de grade.  Dar  trebuie să fim atenți, deoarece cuţitul poate să lunece şi  să rănească mâna. De aceea această metodă este mai potrivită pentru bucătarii şi măcelarii cu experienţă care îşi protejează deseori mâna cu o mănuşă de zale.

Cea de a doua metodă este neprimejdioasă şi îi iartă pe cei care țin greșit mânerul cuțitului. Masatul este plasat vertical pe un prosop aşternut pe o suprafaţă tare, iar cuţitul e mişcat de la mâner în jos. Şi în acest caz unghiul de înclinare este de 20 de grade. 

Ascuţimea cuţitului e testată pe legume, de exemplu, pe roşii sau pe o foaie de hârtie, iar deseori pe o unghie a bucătarului. Profesioniştii recomandă îndreptarea  cuțitului cu masatul înaintea fiecărei întrebuințări. Astfel tăişul poate rămâne ascuţit în decursul câtorva luni sau chiar câtorva ani.