Viaţa vulcanului Krakatoa a început în adâncul oceanului. După mii şi mii de ani şi nenumărate erupţii, vulcanul s-a ridicat deaupra nivelului mării ca o insulă. Unele scrieri japoneze descriu o erupţie colosală, în anul 416 înainte de Hristos. Şi povestea nu se opreşte aici, ci se apropie de vremurile noastre. Istoria notează în 26 august 1883 cea mai mare erupţie a unui vulcan de pe Terra.

4 ani de zile s-a pregătit zgomotosul Krakatoa înainte de fatidica dată de 26 august 1883. Explozia a fost atât de puternică, cât efectul a 20.000 de bombe atomice de la Hiroshima. Erupţia a dat naştere insulei vulcanice Anak Krakatau, ceea ce în traducere înseamnă copilul lui Krakatoa. Coloana de cenuşa a atins 80 de km înălţime întunecând cerul.

Norul s-a văzut din Singapore, iar explozia s-a auzit până în Australia, aflată la 4.000 de kilometri depărtare. Când cerul s-a înseninat s-a observat că mare parte din insula Krakatoa dispăruse. Explozia a creat şi un val tsunami de peste 40 de metri înălţime. Acesta a măturat pur şi simplu coastele insulelor Java şi Sumatra, făcând 36 000 de victime.

Praful vulcanic trimis în atmosfera a filtrat radiaţiile solare, scăzând temperatura globală cu 1,2 grade Celsius în anul care a urmat erupţiei. Trei luni mai târziu, fumul intrat în atmosfera a dat naştere unor apusuri de soare miraculoase în Statele Unite şi Europa, de multe ori confundate cu incendiile.