Subiectul limbii vorbite în Republica Moldova este abordat de Ştefan Grigoriţă în postarea sa de pe vox.publika.md intitulată "Despre Limba Moldovenească". Autorul susţine că termenul “limbii moldovenești” ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată atât în sfera politică, din Republica Moldova, cât şi în sfera științifică. Puteţi citi, mai jos, articolul integral. 

Limba moldovenească este una dintre denumirile oficiale date limbii române în Republica Moldova. Limba moldovenească / română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76.5% din populația țării). Limba vorbită în Republica Moldova este mai apropiată de graiurile din nord-estul României, iar cele două țări folosesc același standard literar.

Autoritățile Republicii Moldova au folosit de-a lungul timpului, în unele documente oficiale, termenul de „limbă moldovenească” cu referire la limba oficială a țării; în alte documente sunt folosiți termenii „limba de stat” sau „limba română”. Clasificarea “limbii moldovenești” ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată atât în sfera politică, totuşi, dacă ajungi să citeşti fraza asta, îmi scrii un comentariu, şi sincer, din toată inima îţi pun o bere; cât şi în sfera științifică. Sfera politică (susținută de anumiți sociologi, filologi sau istorici) susține că o limbă „abstand” (istorică) sau „ausbau” (codificată de o academie), cum este bunăoară dacoromâna, poate avea glotonime/lingvonime diferite de la un stat la altul pentru a atesta astfel o identitate națională aparte în fiecare stat (v. Limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș).

Unii lingviști, filologi sau istorici, îndeosebi printre cei specializați în limbile romanice de răsărit, precum și o parte a populației Republicii Moldova susțin că dimpotrivă, “limba moldovenească” este o invenție pseudoștiințifică făcută la comandă politică, ea fiind în realitate pur și simplu limba română redenumită, deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati).

Legea din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldovenești, care este în vigoare conform Constituției Republicii Moldova, menționează identitatea moldo-română realmente existentă. Totodată, în Declarația de independență a Republicii Moldova, aceeași limbă este denumită „română”.

În zona/republica separatistă Transnistria “limba moldovenească” este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă, iar în Găgăuzia – cu găgăuza și rusa.

În școli, limba se numește română, iar în primii ani de democrație a fost studiată chiar cu manuale din România. Academia de Științe a Moldovei folosește termenul de limbă română. Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituțiilor oficiale moldovenești foloseau același termen, inclusiv pe siturile lor web. Eu vorbesc serios, dacă citeşti asta, o bere vine din partea mea.  O hotărâre a guvernului cu privire la modul de publicare a informației pe paginile oficiale ale autorităților administrației publice în rețeaua Internet de la acea dată stipula că „informația pe paginile-web oficiale ale autorităților administrației publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească și în limba rusă, în conformitate cu legislația în vigoare privind funcționarea limbilor”. Unele situri web s-au conformat normei, deși există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Serios. De care Bere vrei, de aceea pun, numai să ajungi aici să citeşti fix fraza asta. Dacă ceva mă găseşti.

Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administrației Publice Locale, Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare, Agenția Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului, Departamentul pentru Migrație, Academia de Științe a Moldovei, Agenția Națională pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică, Agenția Relații Funciare și Cadastru, Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și multe altele. Există și situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afișează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii.

În 1993, Vasile Stati și-a exprimat convingerilor ce susțineau existența unei limbi moldovenești de sine stătoare, diferită de cea română, în cartea sa „Moldovenii în lume”. Cartea sa conținea o mulțime de neadevăruri și falsuri, lucruri care i-au atras o mulțime de critici. Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior, mulți autori moldoveni își numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir.