În istoria Republicii Moldova au fost organizate două referendumuri consultative şi unul constituţional. Primul plebiscit a avut loc pe 6 martie 1994, iar ultimul s-a desfăşurat pe cinci septembrie 2010.

Primul referendum consultativ, numit "La sfat cu Poporul", a fost iniţiat de preşedintele de atunci, Mircea Snegur. La acel plebiscit, marea majoritate a cetăţenilor a votat pentru păstrarea statalităţii, dar nu pentru unirea cu România. Plebiscitul nu a avut putere legislativă, astfel încât analiştii l-au numit un sondaj sociologic.

Pe 23 mai 1999, a fost organizat un alt referendum consultativ, iniţiat de preşedintele Petru Lucinschi. Cetăţenii au fost chemaţi să se pronunţe dacă sunt de acord cu introducerea sistemului prezidenţial de guvernare. Acest sistem presupunea că preşedintele va fi responsabil pentru formarea şi administrarea Guvernului. Curtea Constituţională a validat referendumul, chiar dacă la el au participat doar 57% dintre alegătorii incluşi în liste, deşi legea prevedea participare de cel puţin 60% pentru validare. Mai mult de jumătate dintre alegători au votat atunci pentru introducerea sistemului prezidenţial de guvernare.

Pe 5 septembrie 2010, în premieră pentru Moldova, s-a desfăşurat un referendum constituţional. Cetăţenii au fost chemaţi la urne pentru a se pronunţa asupra modalităţii de alegere a şefului statului. Plebiscitul a eşuat din cauza prezenţei insuficiente la vot. Potrivit rezultatelor finale ale Comisiei Electorale Centrale, doar 30,29 la sută din alegătorii cu drept de vot şi-au exprimat opţiunea. Pentru ca referendumul constituţional să fie declarat valabil, la vot trebuiau să se prezinte 33,33 la sută din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale.