Radu Banari este unul dintre cei aproape o sută de tineri care au trăit coşmarul torturilor din 7 aprilie 2009. Încă tresare când vorbeşte despre noaptea în care a crezut că nu mai apucă să vadă soarele şi să meargă pe picioarele lui. Şi nu înţelege de ce plângerea lui, la fel ca şi alte zeci transformate în dosare, zace prin sertarele procurorilor.

Avea 19 ani şi era unul dintre studenţii reţinuţi din stradă în timpul protestelor de la Parlament. S-a trezit aruncat ca un sac şi lovit în neştire cu picioarele în spate şi în cap.

Acolo a pierdut şirul orelor în care ploaia de lovituri cădea continuu peste el, ca şi în cazul celorlalţi tineri aruncaţi în garaj. Într-un târziu, toţi au fost înghesuiţi în duba poliţiştilor şi duşi la Comisariatul de poliţie Buiucani.

Sub ameninţarea cu violul şi printre lovituri auzea cum bătăuşii vorbeau între ei că ar trebui să-i omoare pe cei reţinuţi.

A scăpat, dar teroarea de atunci l-a marcat multă vreme.

A dat în judecată Comisariatul General de Poliţie cu speranţa că torţionarii îşi vor primi pedeapsa meritată. De doi ani aşteaptă verdictul şi nu ştie dacă îl va mai primi. Până acum, doar doi poliţişti au fost condamnaţi, alţi opt achitaţi, în timp ce 102 cauze penale pornite pentru 7 aprilie zac nerezolvate.