O echipă de oameni de știință din SUA, Germania și Mexic a anunțat surprinzătoarea descoperire a unei concentrații semnificative de amoniac în troposfera terestră, conform unui material publicat în ultimul număr al revistei Atmospheric Chemistry and Physics, informează Agerpres.

Amoniacul detectat este concentrat în special la nivelul superior al troposferei, deasupra Indiei și Chinei, țări care trec în ultimii ani prin perioade de boom economic și demografic. Amoniacul (NH3) provine probabil de la fermele de animale și de la acțiunile de fertilizare ale terenurilor agricole din aceste două țări, conform oamenilor de știință.

Plantele au nevoie de amoniac pentru a crește, însă un nivel prea ridicat al acestui gaz poate afecta mediul și sănătatea. În mod surprinzător însă, conform studiului, prezența acestui gaz în atmosferă poate avea și un efect benefic: amoniacul stimulează procesul de formare a norilor și poate astfel să acționeze ca un veritabil agent de răcire, compensând parțial efectul încălzirii globale rezultate în urma poluării cu gaze cu efect de seră. De acum înainte, conform studiului, modelele computerizate privind evoluția schimbărilor climatice vor ține cont și de prezența amoniacului în atmosferă.

Troposfera, stratul inferior al atmosferei, se ridică până la altitudinea de 20 de kilometri deasupra nivelului mării și reprezintă până la 80% din atmosfera terestră, fiind în același timp și locul în care se produc fenomenele meteorologice.

Cercetători din Germania, Colorado (SUA) și Mexic au analizat datele obținute de sateliți din diferite regiuni geografice, din partea superioară a troposferei, în perioada iunie 2002 — aprilie 2012, și au calculat mediile concentrațiilor de amoniac la intervale de timp de câte trei luni. În mod surprinzător, ei au constat existența amoniacului în atmosferă la altitudini cuprinse între 12 și 15 kilometri, deasupra Asiei, în perioada musonică. În această regiune, deasupra părții de nord a Indiei și respectiv în sud-estul Chinei, au identificat o concentrație de amoniac de 33 pptv (33 molecule de amoniac la un trilion de molecule de aer).

Interesant este și faptul că, în cadrul aceluiași studiu, nu au mai fost identificate niveluri similare ale concentrației de amoniac în afara sezonului ploios și nici în alte regiuni ale globului.

"Am prezentat primele dovezi ale existenței amoniacului în partea superioară a troposferei terestre, la altitudini de peste 10 kilometri", conform studiului.

Această descoperire indică faptul că amoniacul rezultat la suprafață în urma proceselor agricole poate urca până la altitudini mari în atmosferă.

"Observațiile demonstrează că amoniacul nu dispare complet atunci când este purtat de curenții ascendenți în circulația musonică", explică coordonatorul acestui studiu, Michael Höpfner, din cadrul Departamentului de Meteorologie și Studii Climaterice al Institutului Tehnologic din Karlsruhe (Germania). "Astfel, el ajunge de la nivelul solului, unde se află în concentrații relativ ridicate, în partea superioară a troposferei".

Amoniacul poate acționa ca un aerosol, particule microscopice aflate în suspensie în aer, care deseori au funcția de "semințe" ale norilor — în jurul unor astfel de particule formându-se picături de apă.

Aerosolii sunt cele mai mici particule despre care se știe că îndeplinesc un rol în procesul de formare a norilor. De asemenea, aerosolii par să influențeze proprietățile norilor existenți, modificându-le, spre exemplu, modul în care reflectă și absorb lumina solară.

Concluziile acestui studiu indică că, pe lângă poluarea ecosistemelor locale, amoniacul provenit din procese agricole, în concentrații ridicate, poate declanșa formarea norilor și poate modifica proprietățile norilor existenți. Printr-o întorsătură norocoasă, poluarea cu amoniac pare să acționeze împotriva încălzirii globale. Acumularea de aerosoli în troposferă are un efect de răcire, norii rezultați reflectând energia solară.

Într-un studiu publicat în noiembrie în revista Nature Communications, cercetătorii ajungeau la concluzia că amoniacul eliberat din dejecțiile păsărilor de mare arctice influențează la rândul său procesul de formare al norilor și contribuie la răcirea limitată a regiunilor septentrionale.