Cum ar fi dacă în fiecare dimineață ai lua viața de la capăt? Dacă, zi de zi, ai vedea lumea cu alți ochi? Londonezul Clive Wearing trăiește această experiență după ce un virus i-a afectat o parte din creier, „furându-i” toate amintirile, scrie unica.ro.

Dirijor, tenor și muzicolog apreciat, Clive părea că are, la cei 46 de ani ai săi, o viață perfectă.

Avea o relație foarte apropiată cu cei doi copii ai săi din prima căsătorie, iar în urmă cu un an se căsătorise cu Deborah, femeia pe care o iubea cu întreaga lui ființă.

Însă în dimineața zilei de 27 martie 1985, viața lor a luat o întorsătură la 180 de grade. Clive s-a trezit din somn și nu își mai amintea nimic. Își privea soția ca pe o străină.

Își uitase numele, își uitase vârsta, uitase practice ce caută în propria lui viață.

Deborah a povestit cele întâmplate în acea dimineață nefastă:

„Clive nu avea nici cea mai mică ideea că marți, 26 martie 1985, va fi ultima sa zi în care a avut un gând conștient. Oare în acea noapte a simțit oare cum creierul îi dispare? Dacă a fost așa, de ce nu m-a trezit? Până dimineața nu mai era capabil să răspundă unei întrebări simple sau să-și amintească numele meu. Doctorul a spus că este vorba de o gripă care, împreună cu lipsa somnului, îi cauzează o stare de confuzie. I-a luat temperatura – avea 40 de grade – și i-a prescris somnifere. .

M-am dus la serviciu. Seara, când m-am întors, patul era gol. Pijamaua zăcea mototolită în mijlocul cearșafului. L-am strigat, alergând de la un capăt la altul al casei, simțind că s-a întâmplat ceva.

, obișnuia să spună Clive. Și niciodată nu era. Apoi, dintr-o dată, a fost. Dar spre deosebire de o boală normală, aceasta este rară și meschină. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat cu el – nici taximetristul care l-a găsit bântuind noaptea pe străzi, nici polițistul care, folosind adresa de pe cartea sa de credit, a dat de numărul nostru de telefon și m-a sunat.