Dorinţa de a fi independent, frica, sărăcia, certurile şi violenţa din familie sunt principalele motive invocate de copiii care fug de acasă. Unii micuţi hoinăresc pe drumuri cu lunile şi rareori se întorc acasă din proprie iniţiativă. Cel mai des, poliţia e cea care le dă de urmă. Doar că uneori aventura copiilor poate avea un final tragic.

"Dragă mamă, aş vrea să-mi cer scuze pentru toate necazurile pe care ţi le-am făcut!" În timp ce îi scrie această scrisoare mamei, Oxanei îi curg lacrimile. Acum, înţelege că le-a pricinuit părinţilor mari suferinţe, atunci când a plecat de acasă, fără ca să-i anunţe. Avea doar 13 ani, când a fugit prima dată. A revenit peste câteva zile, însă a dispărut din nou, în următorii doi ani. Cel mai mult a lipsit de acasă o lună și jumătate.

"Mă duceam pentru că vroiam mai multă libertate, vroiam să mă duc la plimbare, să stau până târziu", a spus Oxana.

De fiecare dată, era adusă în familie de către poliţie. Fata le promitea că nu va mai fugi de acasă, însă totul se repeta.

"Se ascundea la prieteni, se afla în cercul de prieteni care nu corespundea vârstei", a declarat Viorica Mudrea, inspector la Inspectoratul de Poliţie Orhei.

De aproape un an, Oxana stă în familie și nu mai fuge de acasă. Este rezultatul eforturilor comune ale părinţilor, poliţiştilor şi psihologului Dumitru Mândru.

"Era nevoie, totuşi, să fie tratată ca personalitate", a explicat psihologul.

Pentru acest copil, care, la numai nouă ani, are deja o mare "experienţă" de fugar, eforturile ar putea fi zadarnice. Cristi a fost abandonat de mama sa la maternitate. Bunicăi i s-a făcut milă de nepot şi a decis să-l crească, devenindu-i tutore.

"Îl găsim noaptea în străzi sau în scara blocului dormind sau cerând de la trecători, cerşind", a menţionat Viorica Mudrea.

Nici nouă nu ne-a fost uşor să-l găsim pe Cristi. "Ce să fac cu el, să-l bat, că eu mă tem să-l bat, că mamă nu are, tată nu are", a afirmat bunica băiatului.

Copilul nu conștientizează că, de unul singur în stradă, se expune unor pericole greu de imaginat.

"Copii sunt victime ale anumitor manifestări infracţionale. Avem cazuri când au fost alunecări de teren, când au căzut în gropi adânci şi au survenit decesuri, pierduţi în păduri, în locuri ascunse greu accesibile", a precizat şeful Direcţiei Generale Securitate Publică IGP, Marin Maxian.

Poliţia oferă statistici înfricoșătoare. Numai anul trecut, numărul copiilor care au fugit de acasă a crescut de două ori față de anul 2012, de la 107 cazuri, la 235.