Noie Rotaru a ajuns în Israel în vara anului 2014, pe timp de război. Avea 39 de ani și lăsa în spate postul de profesor de română și o familie în care cel mai mic membru - fiica sa, abia împlinise o lună de la naștere.

Aproape zece ani mai târziu, Noie, devenit îngrijitor stabilit la Haifa, un oraș din nordul Israelului, spune că nu se mai teme la fel ca prima oară de zgomotele războiului.

„Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”  

Noie povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor. În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii, scrie Europa Liberă.

A lucrat întâi o lună și jumătate, îngrijind de un bătrân, care ulterior a intrat în comă și a decedat. Au urmat alte trei familii în care situații similare s-au repetat, astfel încât se întreba dacă nu este urmărit de ghinion.

Își amintește că, din moment ce trecuse și printr-o facultate de psihologie, posturile de muncă pe care le primea erau cele în care trebuia să se ocupe de bătrânii bolnavi de cancer.

„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte greu psihologic”, menționează el.

Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.

Altădată, bătrânul de care îngrijea a deschis gazul în întreaga casă. „M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.

Pe lângă faptul că învăța mai mult din mers despre cum e să ai grijă de persoanele vulnerabile, iar acasă era destul de complicat să revină inclusiv pentru perioade scurte, trebuia și să se adapteze cerințelor familiilor pentru care muncea. 

Cum s-a schimbat situația îngrijitorilor în ultimii ani 

Între timp, de la venirea sa și până în prezent, Noie spune că s-au schimbat condițiile de lucru, au apărut legi care să ofere mai multă protecție angajaților migranți și salariul a crescut.

Totodată, alte aspecte rămân încă sub semnul întrebării, precum zilele de concediu pentru care trebuie, adesea, singur să îți găsești înlocuitor sau lipsa unei clarități pentru acțiunile îngrijitorilor în caz de război.

„Nu există protocoale pentru situația de criză în care ne aflăm acum: atunci când auzi sirena și știi că ai 50 de secunde ca să ajungi la adăpost, ce faci cu persoana pe care o îngrijești? O iei cu tine? O lași în pat? Ce fac cei care au nevoie de elevatoare pentru a putea fi mișcați din pat? Pleci tu să îți salvezi viața, sau mori alături de bătrân? Nu e prevăzut așa ceva în contract”, explică Noie Rotaru.

Familia sa încearcă să îl convingă că acum ar fi timpul să revină în Moldova, luând în calcul toate riscurile și faptul că, de când e plecat, a mai fost acasă doar de trei ori.

CITEŞTE MAI DEPARTE PE EUROPA LIBERĂ