Armata SUA încearcă să dezvolte capacitățile de multitasking ale oamenilor prin metode alternative la medicamente de acest fel.

Armata Statelor Unite vrea ca soldații săi să poată recunoaște rapid informații și să răspundă la fel de rapid în situații tensionate, astfel că stimularea craniană directă este o posibilă soluție. La momentul actual, stimularea transcutanată (tDCS) este testată, dar există și câteva temeri legate de utilizarea acesteia, scrie playtech.ro.

Operatorii de drone și mai ales, piloții de avioane sunt tipurile de indivizi cărora abilitățile de multitasking le sunt solicitate pe perioade lungi de timp. Pilotarea de la distanță a unei drone necesită un operator care să monitorizeze diverse elemente ale aparatului de zbor și să răspundă la mai multe evenimente instantaneu, pe perioade prelungite de timp”, susțin oamenii de știință de la laboratorul de cercetare al bazei aeriene Wright-Patterson. ”Din cauza monotoniei acestor sarcini, performanțele operatorului pot scădea la scurt timp după începerea lucrului”, arată aceștia, argumentând scăderea performanței de multitasking.

Dispozitivul de stimulare creat de armata SUA folosește 5 perechi de electrozi. Electrozii de tip anod sunt lipiți pe partea stângă a frunții, la linia părului, în zona cortexului prefrontal dorsolateral stâng. Electrozii de tip catod sunt lipiți pe umărul drept, evitând astfel solicitarea suplimentară a unei alte zone din creier.

Primul test tDCS a arătat că soldații participanți la teste au avut performanțe cognitive cu 30% mai bune, în comparație cu grupul de control. Cercetătorii din armata SUA au arătat că tDCS este capabil să îmbunătățească nivelul de multitasking pe care îl atinge și menține un operator. Următorul pas îl reprezintă analiza rezultatelor de stimulare sporită pe perioade de timp mai lungi.

Medicamente precum Ritalin și modafinil au avut un rol important în creșterea performanțelor soldaților, dar acestea vin și cu efecte de sănătate pe termen lung, fiind din ce în ce mai evitate. Stimularea electrică a creierului este, momentan, o alternativă mai sigură, dar are propriile probleme, mai mult de ordin etic. Neil Levy, de la Oxford Centre for Neuroethics, susține că dacă o asemenea tehnologie devine folosită la scară largă, oamenii nu ar trebui să fie obligați să o folosească.