Civilizația mayașilor a fost una dintre cele mai complexe și misterioase din istoria lumii. Aveau cunoștințe avansate de matematică, astronomie, medicină și chimie, surprinzătoare pentru acele vremuri. Cercetările din ultima vreme au reușit să descifreze câteva practici și concepte misterioase, care pun într-o lumină nouă cultura și civilizația maya, scrie libertateapentrufemei.ro.

Forța vieții, o ceremonie brutală

Mayașii considerau că fiecare om este înzestrat cu o forță vitală dăruită de zei, care trebuia să se întoarcă la zei. Ei considerau sacrificiile umane hrana divinităților din cer și erau onorați să își dea viața și sângele când zeii o cereau. Folosind săgeți bine ascuțite din obsidian, preoții mayași organizau ceremonii tulburătoare, în care tinerii își tăiau limba, organele genitale sau lobul urechii pentru a îmbuna zeii. Ei considerau că, prin sângele victimelor, hrăneau zeii cu forța vieții și obțineau anumite beneficii pentru întreaga comunitate. Deși ceremonia era brutală, tinerii care se sacrificau erau probabil voluntari și de obicei supraviețuiau rănilor. Există, însă, și dovezi arheologice în care sacrificiul făcut mergea până la moarte.

Copiii mayașilor, supuși unor torturi incredibile 

O practică greu de înțeles și deosebit de crudă o reprezenta alungirea craniilor. Nu o practica doar populația maya. Până și pe teritoriul vechii Europe au existat popoare care își deformau intenționat craniile. Hunii, unele triburi germanice și chiar țăranii din regiunea Toulouse din Franța legau strâns capetele copiilor, să le alungească. Mayașii foloseau două bucăți de lemn între care prindeau strâns craniul bebelușilor, să îl alungească și să devină drept la ceafă. În concepția lor, persoanele cu un cap diform și plat erau mai inteligente, puteau să comunice cu lumea spiritelor și era destinată doar copiilor din familiile cu rang nobil.

Dantura, transformată în bijterie

O altă practică dureroasă și greu de înțeles era șlefuirea dinților, găurirea lor și montarea de pietre prețioase. Tot nobilii, în special femeile, își șlefuiau vârful dinților până când acesta lua forma unei săgeți bine ascuțite. În partea superioară a dinților, se dădeau găuri cu mici unelte din obsidian și se montau pietre prețioase, folosind un fel de adeziv pe bază de pirită de fier. Procedura era cu siguranță dureroasă și periculoasă pentru sănătatea lor, dar era obligatorie pentru cei care dețineau un statut înalt în societate.